Comisia Europeană

Cap.1. Comisia Europeană

1.1. Scurt istoric

Comisia Europeană a fost la origine Înalta Autoritate, înfiinţată prin Tratatele de la Paris privind constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). În calitate de organ executiv al Comunităţii, cu sediul la Luxemburg, această autoritate răspundea de punerea în aplicare a hotărârilor luate de CECO. Cele şase state semnatare numeau direct un număr opt membri, al nouălea fiind ales de Înalta Autoritate. Hotărârile membrilor Înaltei Autorităţi se luau cu majoritate simplă de voturi. În 1967 Înalta Autoritate a CECO fuzionează cu organul executiv al celorlalte Comunităţi Europene CEE (Comunitatea Economică Europeană) şi CEA (Comunitatea Europeană a Atomului), devenind Comisia Comunităţii Europene. În procesul de integrare europeană care a urmat cele mai importante comisii au fost Jenkins şi Delors.

Tratatul de la Paris, cel prin care s-a instituit Comunitatea Europeana a Cărbunelui si Otelului (CECO) a creat patru instituţii :

- Înalta Autoritate;

- Consiliul Special de Miniştri;

- Adunarea Comuna;

- Curtea de Justiţie.

Înalta Autoritate avea o poziţie de independenta fata de guvernele statelor membre ale CECO. Ea avea si competente foarte întinse in domeniul administrării producţiei de cărbune si otel. Putem cita dintre atribuţiile sale:

- strângerea de informaţii pentru cei interesaţi în scopul facilitării activităţilor lor;

- organizarea de consultaţii în materie;

- definirea obiectivelor comune;

- acordarea de împrumuturi sau de garanţii pentru împrumuturile contractate de întreprinderi.

Este de notat ca Înalta Autoritate putea sa intervină în materie de preturi si chiar sa instituie cote de producţie, programe de fabricatei. Înalta Autoritate avea in componenta sa noua membri, care erau numiţi prin comun acord de cele sase guverne. Aceştia erau recrutaţi după competenta lor profesionala si nu acţionau ca reprezentanţi ai tarilor cărora le aparţineau, ci în toata independenta, în spirit european.La 10 august 1952, Înalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a început prima şedinţa la Luxembourg. Este interesant de redat cum vedea preşedintele Înaltei Autorităţi, Monet, situaţia integrării europene la acel moment.

De aceea redăm mai jos următoarele din primul discurs pronunţat de el in fata Adunării Comune: "Niciodată nu vom putea sublinia suficient de mult faptul ca cele sase tari ale Comunităţii sunt vestitoarele unei Europe unite mult mai largi, ale cărei hotare sunt stabilite numai de aceia care încă nu s-au alăturat. Comunitatea noastră nu e o asociaţie a producătorilor de cărbune si otel. Este începutul Europei".

În baza Tratatelor de la Roma s-au creat Comisii separate, toate având sediul la Bruxelles, atât pentru CEE cat si pentru EURATOM. Ele erau formate tot din noua membri, numiţi de către guvernele naţionale pentru o perioada de patru ani. Dat fiind faptul ca in anii ce au trecut de la crearea CECO entuziasmul integrării a devenit mai slab, emblematic in acest sens fiind neconcretizarea propunerilor de formare de comunităţi europene in domeniul apărării si politic, Comisia CEE, spre deosebire de înalta Autoritate, nu adopta decizii, ci punea în aplicare hotărârile Consiliului de Miniştri, asigurând si executarea dispoziţiilor prevăzute de Tratat. Comisia CEE a trecut in prim plan, primul ei preşedinte fiind profesorul german de drept Walter Hallstein.

Denumirea de Comisie Europeana este cunoscuta după Tratatul de Fuziune de la Bruxelles din 1965, in acesta prevăzându-se unirea celor trei Comisii existente la acel moment intr-un singura instituţie, Comisia Comunităţilor Europene. Tratatul de fuziune stipulează independenta Comisiei fata de guvernele statelor membre, dar stabileşte răspunderea politica a acestea fata de Parlamentul European, care poate adopta o moţiune de cenzura împotriva ei.