Competență, competiție, piață competițională

I. DEFINIREA ȘI DESCRIEREA CONCEPTULUI

1. Competiția, piața competițională

Concurenţa reprezintă confruntarea deschisă a agenţilor economici în

cadrul căreia fiecare urmăreşte să-şi atragă clientela consumatoare, să-şi

stimuleze vânzarea şi menţinerea pe piaţă a produsului, prin preţuri mai

convenabile, prin calitatea mai bună a produselor şi serviciilor, prin reclamă, în

vederea obţinerii de profituri cât mai mari.1

Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multor

întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât

mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare,

concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori,

mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin

oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi

competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament

concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de concurenta.

Instrumentele luptei de concurenţă sunt atât de natură economică cât şi

extraeconomică. Unele dintre acestea pot fi legale, altele nelegale. Printre

instrumentele economice, sunt:

- reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurenţilor;

- reducerea preţurilor de vânzare;

- ridicarea calității bunurilor materiale şi a serviciilor;

- acordarea unor facilităţi clienţilor etc.

Printre instrumentele extraeconomice amintim:

- furnizarea de informaţii generale pentru toţi clienţii;

- sponsorizarea unor acţiuni sociale de interes local şi naţional;

- exercitarea de presiuni morale;

- specularea cu promptitudine a unor situaţii critice (războaie, crize).2

Concurenţa poate fi structurată după mai multe criterii, astfel:

În funcţie de subiecţii cererii şi ai ofertei:

- concurenţa între producători;

- concurenţa între cumpărători.

1 L. Enache, Ghe. Gorincu, C. Lazăr, Teorie economică generală

2 A. Stoica, E. Tănăsescu, Economie politică

4

În funcţie de comportamentul agenţilor economici faţă de reglementările

în vigoare:

- concurenţa loială (corectă);

- concurenţă neloială.

În funcţie de posibilitatea satisfacerii intereselor agenţilor economici:

- concurenţa perfectă;

- concurenţa imperfectă.

Concurenţa loială se caracterizează prin folosirea nediscriminatorie de

către vânzători a unora dintre instrumentele economice amintite, în condiţiile

accesului liber pe piaţă şi ale deplinei posibilităţi de cunoaştere a mijloacelor de

reglementare a relaţiilor de vânzare-cumpărare.3 Concurenţa loială îndeplineşte

următoarele funcţii:

- funcţia de garanţie a economiei de piaţă;

- funcţia de facilitare a liberei circulaţii;

- funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la activitatea de comerţ

internaţional.

Concurenţa neloială constă în mărirea artificială a propriilor produse,

acordarea de stimulente deosebite clienţilor, utilizarea unor mijloace

extraeconomice de pătrundere şi menţinere pe piaţă etc.4

Piața reprezintă un grup de oameni sau companii care împărtășesc o

nevoie sau o dorință similară și care s-ar putea să vrea și să fie capabili să se

angajeze într-un proces de schimb pentru a-și satisface nevoia/dorința. Relațiile

pe piață sunt concurențiale.