Competivitatea

I ) Cadrul Conceptual

Definită ca fiind „gradul în care o naţiune, în condiţii de piaţă liberă şi onestă, poate să producă bunuri şi servicii care să treacă proba pieţelor internaţionale, reuşind în acelaşi timp să menţină şi să sporească venitul real al cetăţenilor săi” : competitivitatea este deci o provocare care se aplică nu numai în cazul naţiunilor ci şi al tuturor regiunilor şi oraşelor/staţiunilor din lume.

Michael Porter sustine ca in economia moderna globalizata, prosperitatea unei natiunii este o alegere, o optiune. Natiunile fac optiunea pentru prosperitate daca isi organizeaza politicile, sistemul legislativ si structura institutionala avand la baza productivitatea. O natiune alege competitivitatea daca investeste, de pilda, in ridicarea nivelului de instructie a populatiei sau in infrastructura unui comert eficient. In viziunea lui Porter, indiferent ca problema este tratata la nivelul unei economii nationale, la nivel global sau de ramura, actorul principal care exercita competitivitatea este intreprinderea.

In ceea ce priveşte competitivitatea unei firme aceasta poate fi definită ca fiind: “caracteristica unei firme de a face faţă concurentei altor firme similare pe o anumită piata”.

O întreprindere este competitivă pe o anumită piaţă atunci când reuşeşte să obţină anumiţi indicatori economici: cifra de afaceri, profit, segment de piaţă comparabili sau superiori celor ai altor întreprinderi concurente, ce acţionează pe aceeaşi piaţă.

Competitivitatea inseamna:

• Cresterea nivelului calitatii produselor combinat cu un nivel minim al costurilor;

• Pastrarea calitatii la un nivel stabil avand insa ca restrictii cresterea productivitatii;

• Reducerea costurilor de realizare a produselor sau de prestare a serviciilor, cresterea gradului de utilizare a materialelor, considerarea rolului cercetarilor de piata si a preferintelor clientilor;

• Spor de performante tehnice si economii de exploatare oferite de producatori pe piata, fata de alte produse sau servicii similare sau considerate standard;

• Capacitatea organizatiei de a castiga in conditii concurentiale pe piata interna si externa;

Din definitiile mentionate rezulta cateva aspecte:

• Competitivitatea este un concept cu dubla functie: de apreciere (evaluare) a evolutiei organizatiei pe piata si de orientare pe diverse cai (calitate, pret, cost, fiabilitate, schimbare) a evolutiei acesteia in conditii de competitie;

• Competitivitatea obliga organizatiile sa fie intr-o permanenta stare de concurs pe piata, unde, in functie de nivelul de evolutie si de gradul de cunoastere a concurentilor detine o anumita pozitie;

• Intr-un mediu concurential orice organizatie trebuia sa cunoasca si sa asigure necesitatile consumatorilor;

Nivelul la care se genereaza competitivitatea este cel microeconomic; o tara este competitiva atunci cand reuseste sa contruiasca acel climat care sa permita fiecarei firme producatoare de valoare adaugata sa devina eficienta, sa invete sa se sustina cu resursele existente.

Nivelul la care se sustine si se consolideaza competitivitatea este cel macroeconomic; o tara isi va mentine atuuri-le pe plan mondial atunci cand va decide sa aplice acel set de politici economice-clar directionate si cu obiective putine, dar precise-care sa conduca la realizarea climatului necesar expansiunii la nivel micro.

O tara nu se poate mentine in parametri de competitivitate daca nu este caracterizata de o economie deschisa.

Dintre conditiile care sustin competitivitatea unei natiuni, nivelul inalt de flexibilitate este una de prim-plan. Flexibilitatea presupune capacitatea de a surmonta rapid socurile negative; de a asimila rapid perturbatiile cu efect benefic; de a surprinde tendintele generale din economia si mediul international.

Competitivitatea este o noţiune complexă fiind influenţată, în mare măsură, de capacitatea de a înţelege şi de a se adapta cât mai corect la lumea care o înconjoară. Ea poate fi privită atât global cât şi la nivelul fiecărei componente. Astfel, specialiştii au evidenţiat faptul că, competitivitatea globală a unei firme este determinată de competitivitatea fiecăreia dintre următoarele componente/categorii de competitivitate: globală, financiară, comercială, umană, managerială, tehnică, organizaţională.

Competitivitatea globală a unei firme reprezintă potenţialul ei şi presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacităţii de care dispune, adică al forţelor de care dispune şi a slăbiciunilor tuturor componentelor firmei, cu referire specială la factorii cheie de succes şi la concurentă. Ea depinde de buna funcţionare a ansamblului componentelor sale.

Competitivitate financiară este dată/exprimată de capacitatea întreprinderii de a realiza o serie de indicatori: mărimea profitului, capacitatea de autofinanţare, suma şi scadenţa împrumuturilor, potenţial de randament financiar: rentabilitatea capitalurilor proprii, potenţialul de solvabilitate: aptitudinea de a face fata la rambursări.

Competitivitate comercială : este evidenţiată de: partea de piaţă deţinută, evoluţia cifrei de afaceri, pragul de rentabilitate, poziţia în ciclul de viata pentru fiecare produs şi notorietatea comercială: imaginea de marcă, fidelitatea clienţilor, coerenţa gamei de produse, nivelul bugetului publicitar ş.a.

Competitivitate umană este rezultatul îndemânării mâinii de lucru, nivelul de calificare, rata absenteismului, rata încadrării.

Competitivitate tehnică : este exprimată de natura echipamentului: vechime, performanţa, avans tehnic, importanta cercetării-dezvoltării, nivelul de automatizare, aprovizionarea, relaţiile cu furnizorii, rotaţia stocurilor.

Competitivitate managerială este rezultatul profilul conducătorilor: vârsta, experienţa, studii, formare capacitatea de conducere: aptitudinea comandamentului, a delegării, a negocierii, a spiritului de sinteza, valoarea colaboratorilor, gradul de coeziune al echipei.

Competitivitate organizaţională este influenţată de forma structurii organizatorice, numărul nivelurilor ierarhice, natura delegării deciziilor, gradul de descentralizare, circulaţia informaţiilor, gradul de integrare al indivizilor şi serviciilor la obiectivele firmei, modalitatea finalizării obiectivelor, modul de realizare al controlului, starea climatului social.

Nici teorie in sine , nici metafora, competitivitatea un “bun patrimonial” al firmei, o valoare care se construieste . Se construieste in timp , asezat, pe baza unor analize atente si a unor decizii manageriale inspirate