Comunitatea Europeană

1 Naşterea comunităţii europene

În 1945, Europa a fost ruinată după război. Regatul Unit şi Franţa este posibil să fi apărut ca învingătoare în conflictul cu Germania lui Hitler, anihilată şi forţată să se predea, dar Marea Britanie, în ciuda laurilor câştigaţi în rezistenţa împotriva opresiunilor naziste, a fost epuizată şi în ruine ca urmare a războiului. Franţa a fost ocupată şi apoi parţial distrusă de violenţa luptelor, nu mai era capabilă de a se apăra şi de a se reconstrui în sine, fără un ajutor considerabil din partea puterilor aliate. Pentru prima oară în istorie o Europă divizată devenea dependentă de doi învingători de necontestat în războiul mondial: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică.

Europa, cu toate acestea, a încercat să crească din nou din cenuşă şi să-şi construiască un viitor care depindea de o soluţie paşnică şi durabilă. Germania şi Franţa, duşmani ereditari, au fost în centrul planurilor de a stabili o nouă ordine în Europa. Conştiente de faptul că Marea Britanie s-ar opune unei Europe federale, Franţa s-a întors spre vecina sa, Germania. Problema bazinelor Saar şi Ruhr au fost, chestiunile ce au otrăvit relaţiile dintre cele două ţări. Franţa a fost încă bântuită de ameninţarea reprezentată de Germania. Ruhr, reprezenta simbolul industrial şi militar al Germaniei care putea deveni rapid o problemă de importanţă strategică majoră. A fost, prin urmare, pus sub controlul Autorităţii Internaţional pentru Ruhr (RAI) , care, începând din primăvara anului 1949, controla producţie, exportul şi distribuţia de cărbune, cocs şi oţel din regiune. În ciuda protestelor din Germania, Franţa a câştigat un acces special la aceste resurse de cărbune şi oţel, care au fost esenţiale pentru reconstrucţia proprie.

Determinată să găsească o cale de ieşire din acest impas prin folosirea acestor factori de dezbinare în ingrediente pentru unitate, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a făcut o declaraţie memorabilă presei la data de 9 mai 1950. Inspirat de planurile europene ale unui alt francez, Jean Monnet, Comisarul general al Consiliului Naţional de Planificare, el a propus ca în comun producţia de cărbune şi oţel dintr cele două ţări să fie plasate în cadrul unei puternice structuri supranaţionale, Înalta Autoritate. Conceput în principal ca un bastion împotriva unei remilitarizări viitoare a Germaniei şi ca un mijloc eficient de a evita un surplus de oţel în Europa de Vest, acest plan a fost creat pentru integrarea economica şi pentru interesele reciproce care legau în mod automat cele două ţări. Practică, a făcut un alt razboi franco-german imposibil. Planul Schuman, de asemenea, avea avantajul de a se asigura că Republica Federală Germania (RFG) a devenit ferm ancorată în libera lume occidentală. Planul, care a fost imediat salutat cu entuziasm de cancelarul german, Konrad Adenauer, şi apoi de Italia şi cele trei ţări din Benelux, a condus la semnarea, la 18 aprilie 1950, din Tratatul de la Paris de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).

1.1 Originile Planului Schuman

În termeni economici, cărbunele şi oţelul reprezentau materii prime vitale. Cărbunele era încă principala sursă de energie iar guvernul francez dorind să-şi modernizeze propria industrie grea, a realizat cât de mult industria de oţel din estul Franţei depindea de substanţiale provizii de cărbune. Însă, în momentul când ţările au fost eliberate de povara războiului au avut probleme în satisfacerea nevoilor subzistenţiale. Depozitele de cărbune care erau disponibile se găseau în bazinul Ruhr. Crearea unui fond comun european pentru cărbune şi oţel ar permite Franţei contracararea unei penurii în Europa şi, în acelaşi timp, satisfacerea nevoilor proprii de materii prime, în ciuda dizolvarii previzibile a Autorităţii Internaţionale pentru Ruhr-ului. Într-un sens mai larg, Planul Schuman, de asemenea, a căutat să crească producţia de oţel şi cărbune, în scopul de a stimula creşterea economică globală. În plus, este o aluzie la o reducere majoră în producători şi a preţurilor de consum.