Conceptul de Logistică și Conținutul Acesteia

1.1. CONCEPTUL DE LOGISTICĂ

LOGISTICA MILITARĂ – PRECURSOAREA LOGISTICII MĂRFURILOR

Utilizată pentru prima dată în domeniul militar, logistica s-a extins treptat şi în activitatea economică, în prezent constituind un domeniu de cercetare distinct, iar la nivelul multor organizaţii o structură separată, diferită de cea de marketing, producţie sau comercială. Secolul al XXI-lea a debutat cu o creştere, fără precedent, a gradului de globalizare a pieţelor, conceptul de management logistic constituind o arie managerială deosebit de importantă pentru organizaţie. Schimbările produse în organigrame, precum şi dorinţa de a cunoaşte şi utiliza cele mai noi instrumente şi aplicaţii în acest domeniu confirmă ascensiunea logisticii.

„Logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele cu care se pun în aplicare tacticile şi strategiile. Strategia decide unde să se acţioneze; logistica aduce trupele în punctul respectiv“ (Antoine Jomini).

Termenul „logistică“ a fost utilizat pentru prima oară în domeniul militar, logistica fiind considerată acea ramură a artei războiului care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea trupelor. Conceptul a evoluat din nevoia forţelor militare de a se aproviziona în timpul războaielor.

Astfel, acest termen relativ nou defineşte o practică foarte veche. Apariţia logisticii militare, aşa cum este ea înţeleasă în zilele noastre, coincide cu apariţia armatelor organizate, cu care diversele naţiuni sau state au încercat să îşi impună forţa militară asupra vecinilor.

În Grecia Antică, Roma sau Imperiul Bizantin, existau militari ce purtau numele de „Logistikas“. Aceştia erau responsabili cu problemele financiare şi de aprovizionare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armatele participante au elaborat şi utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca materialele să ajungă la locul potrivit, atunci când era necesar. După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, conceptul şi metodele logistice au fost ignorate temporar, firmele producătoare având ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Anii ’50 au adus cu ei recesiunea economică şi astfel, oamenii de afaceri, în contextul reducerii drastice a profiturilor firmelor, au fost nevoiţi să identifice sisteme

de control al costurilor, apte să menţină sau să sporească eficienţa activităţii proprii.

Apropierea dintre scopurile şi mijloacele conflictelor armate şi politicile economice expansioniste este suficientă pentru a explica interesul acordat conştientizării şi dezvoltării logisticii începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Treptat, utilizarea termenului de logistică s-a extins şi în activitatea economică, precum şi în alte domenii. În anii ’80 eforturile de eradicare a foametei în Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice în desfăşurarea activităţii de aprovizionare cu alimente. Importanţa şi amploarea logisticii militare a evoluat concomitent cu dezvoltarea industriei de apărare şi reconsiderarea conceptelor despre război, ajungând să trebuiească să facă faţă unor cerinţe din ce în ce mai mari, cantitativ şi calitativ. Spre exemplu, pentru operaţiunile forţelor terestre, în timpul războiului din Irak, o divizie blindată a SUA consuma zilnic: 5.000 tone de muniţie, aproximativ 2,1 milioane litri de combustibil, peste 1,1 milioane litri de apă şi 80.000 porţii de mâncare. Aceste nevoi de aprovizionare au fost şi sunt în continuare îndeplinite de structuri logistice specifice, de multe ori în parteneriat cu firme private, în baza unor contracte de prestări servicii încheiate cu ministerul de resort.

În abordarea conceptului de logistică, specialiştii armatelor moderne pornesc de la ideea că acesta trebuie să definească totalitatea condiţiilor materiale şi de asistenţă necesare realizării cu succes a acţiunilor militare. În războiul modern, logistica are valenţe noi, având în vedere reorientarea strategiilor de desfăşurare a acestuia, calitatea factorului uman angajat, precum şi nivelul tehnic ridicat încorporat în mijloacele de luptă.

Conform Manualului NATO:

a. Logistica este ştiinţa planificării şi asigurării mişcării şi întreţinerii forţelor.

b. Logistica este responsabilă de planificarea şi executarea deplasării şi de menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă.

Este din ce în ce mai evident ponderea mare pe care o deţine, în obţinerea victoriei în teatrele de operaţii, gradul înalt de înzestrare tehnico-materială şi aprovizionarea continuă a forţelor cu tot ceea ce este necesar pentru trai şi pentru luptă. Conflictele „moderne“ au evidenţiat pe deplin rolul dezvoltării tehnologice (sisteme integrate de arme de nivel tehnologic ridicat, digitizarea câmpului de luptă etc.), dar şi al logisticii militare (calitatea materialelor, cantităţile, viteza de transport, costurile ş.a.). Introducerea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei, precum şi reconsiderarea atitudinii

managerilor/liderilor (militari şi politici) faţă de individ au dus la schimbarea consistenţei acţiunilor militare, dar şi la creşterea considerabilă a consumurilor de resurse.

Noile condiţii create implică o răspundere deosebită pentru logistica militară şi acest lucru se concretizează într-o serie de misiuni principale:

- încheierea contractelor cu furnizorii pentru achiziţionarea materialului militar de toate felurile;

- transportul, depozitarea şi păstrarea materialului militar;

- organizarea, planificarea şi executarea transportului în scopul distribuirii materialului militar al forţelor;

- organizarea şi realizarea hrănirii trupelor;

- întreţinerea, completarea şi repararea tehnicii militare;

- construirea, repararea şi întreţinerea căilor de comunicaţii;

- asigurarea asistenţei medicale, evacuarea şi spitalizarea militarilor răniţi sau bolnavi;

- asigurarea spitalelor de campanie şi punctelor de prim-ajutor cu medicamente şi tehnică medicală;

- asigurarea fondurilor băneşti necesare plăţilor;

- asigurarea serviciilor poştale etc.