Concurența - componentă definitorie a regulilor de joc în cadrul pieței unice europene

1.Introducere

Cunoasterea consumatorilor din spatiul comunitar,la care urmeaza sa se raporteze un intreprinzator,nu este totul in cadrul luptei in care acesta urmeaza sa se angajeze pe un asemenea camp de actiune.Pentru reusita in afaceri,’’firmele trebuie sa acorde tot atata atentie concurentilor ca si clientilor proprii’’.Fiind perceputi de consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor, concurentii sunt,de fapt,intreprinderi similare,care incearca sa le satisfaca aceleasi nevoi.

Fiind un element central al economiei de piata, concurentii determina formarea unor relatii intre trei parti: intre client si furnizorul curent; intre client si concurentii furnizori;intre furnizori.

Astfel ca,intr-un mediu concurential deosebit de acut,cum este cel din cadrul Pietei Unice Europene,intreprinderea trebuie sa investeasca cat mai mult pentru cunoasterea concurentei si,mai ales,pentru identificarea avantajelor si dezavantajelor pe care le are in lupta cu acestia,spre a putea lansa atacuri cat mai precise asupra lor si a se apara mai bine de atacurile pe care ei le declanseaza.

Numarul concurentilor din orice domeniu de activitate este relevant pentru specialistii in marketing in adoptarea celei mai bune strategii.In cazul in care o firma detine monopolul pe piata,aceasta isi va exercita puterea asupra consumatorilor prin impunerea unui nivel ridicat al preturilor.Intrucat o astfel de situatie este impotriva intereselor consumatorilor,guvernele se straduiesc sa ia masuri impotriva monopolurilor.

Tot in scopul derularii libere a concurentei,al mentinerii ei la un nivel ridicat, guvernele interzic adoptarea de acorduri intre competitorii existenti-restransi ca numar-pentru a impiedica intrarea pe piata a altor intreprinzatori;in asemenea imprejurari, intrarea pe piata unor produse-cum sunt cele spcifice industriilor chimice,autoturismelor sau asigurarilor-devine foarte scumpa pentru orice concurent potential.

Potrivit opiniei lui Philip Kotler,firmele trebuie sa cunoasca cinci lucruri despre concurenti: Cine sunt ei? Care sunt strategiile lor? Care sunt obiectivele lor? Care sunt punctele lor forte si slabe?Cum reactioneaza ei la provocarile pietei?

Pentru a avea succes,un intreprinzator trebuie sa satisfaca nevoile si dorintele consumatorilor comunitari mai bine decat concurentii sai,prin modul de utilizare a celor patru mijloace de care dispune:produsul,pretul,

distributia si comunicarea promotionala.Cel mai adesea,competitorii se deosebesc intre ei prin:rolul pe care il joaca in raporturile cu clientii,atitudinea fata de noutati,formele de comunicare cu consumatorii,stilul de interventie pe piata.Prin modul de angajare a mijloacelor pe care le are la indemana, intreprinderea trebuie sa-si creeze in lupta concurentiala un avantaj strategic,pozitionandu-si ofertele in asa fel incat sa se diferentieze net in mintea consumatorilor vizati de oferta concurentilor.

In confruntarea in care se angajeaza firmele-specifica relatiilor lor de concurenta-acestea cauta permanent sa obtina o pozitie mai buna decat cea a concurentilor,ori chiar anihilarea lor.Formele pe care le imbraca aceasta confruntare difera,in principal,in functie de potentialul si pozitia firmei in cadrul pietei,precum si de scopul urmarit.Pot sa apara situatii in care unele “firme aflate in relatii de concurenta se pot gasi concomitent in relatii de cooperare impotriva unei firme straine”;in acest sens,fiind bine cunoscute actiunile desfasurate de catre agricultorii din Franta si Grecia.

O influenta importanta asupra activitatii firmelor prezente pe piata,cat si a metodelor de actiune in cadrul acesteia,implicit a definirii strategiilor specifice de marketing ale acestora,o are legislatia referitoare la practicile concurentiale.Un loc special in cadrul acesteia revine reglementarilor asupra practicilor neloiale si antitrust.

Beneficiind de “statutul de cel mai important principiu organizational al economiei de piata”, concurenta a constituit una dintre preocuparile majore in cadrul politicilor promovate la nivelul Uniunii Europene.