Concurența Neloială

1. Concurenţa comercială

1.1. Definiţie şi funcţii

Prof. Octavian Căpăţână: confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.

Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică: situaţia de pe o piaţă, în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu profituri, vânzări, împărţirea pieţei.

Într-o piaţă liberă, concurenţa îndeplineşte cinci funcţii definitorii:

- Facilitează ajustarea automatică a cererii şi ofertei;

- Împiedică realizarea profitului de monopol de către anumiţi agenţi economici;

- Stimulează inovaţiile, crearea de mărfuri noi şi tehnici perfecţionate de producţie;

- Asigură o alocare raţională a resurselor între variatele utilizări solicitate pe piaţă;

- Stabileşte o repartizare a beneficiilor proporţională cu contribuţia efectivă a agenţilor economici în procesul de producţie şi distribuţie a bunurilor.

1.2. Clasificare

Factorii care fac să existe mai multe tipuri de concurenţă sunt :

a) numărul şi puterea economică a participanţilor la tranzacţii;

b) gradul de diferenţiere a bunului care satisface o anumită nevoie umană;

c) facilităţile acordate sau restricţiile puse în calea celor care intenţionează să intre într-o ramură, pe o anumită piaţă;

d) gradul de transparenţă a pieţei;

e) raportul dintre oferta şi cererea de bunuri;

f) complexitatea şi funcţionalitatea pieţelor într-o ţară sau alta;

g) conjunctura politică internă şi internaţională.

Relaţiile dintre agenţii economici pe piaţă, în funcţie de interesele lor, constituie un sistem economic de concurenţă, în care fiecare are libertatea să producă şi să vândă ce-i convine, în condiţiile pe care le consideră cele mai favorabile. Sistemul concurenţial reprezintă totalitatea relaţiilor dintre agenţii economici aflaţi în competiţie pe piaţă, în funcţie de interesele lor. Astfel concurenţa se împarte în 4 mari categorii :

• concurenţa perfectă;

• concurenţa imperfectă;

• concurenţa loială sau corectă;

• concurenţa neloială sau incorectă.

2. Concurenţa neloială

2.1. Definiţie

Conform dicţionarului juridic: infracţiune prevăzută de C.P. la art. 301 ce constă în fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie, de menţiuni false privind brevetele de invenţii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari.

Conform Legii 11/1991 cu modificările şi completările aduse prin legea 298/2001 de la art. 2 constituie concurenţã neloialã, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrialã şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrãrilor, precum şi de efectuare a prestãrilor de servicii.

Prin concurenţă neloială mai înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale. Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru protecţia consumatorului.

În practica judiciară uneori se face confuzie între concurenţa onestă şi cea neloială. Pentru a-şi acapara clientela un comerciant are dreptul să uzeze de toate practicile oneste pentru a obţine acest lucru, inclusiv practicarea unor preţuri mai mici decât un alt agent comercial concurent cu acelaşi profil de activitate.

2.2. Trăsături generale ale actelor de concurenţă neloială; tipuri de acte de concurenţă neloială

Caracteristicile concurenţei neloiale derivă din faptul că utilizează mijloace şi acţiuni contrare (opuse) uzanţelor (comerciale) legale.

Principalele acţiuni care pot distorsiona concurenţa sunt:

a) subvenţionarea de către stat a unor domenii de activitate economică ineficiente;

b) stabilirea preţurilor prin înţelegeri între producători (furnizori) şi cumpărători (beneficiari);

c) crearea de organizaţii care împart piaţa între participanţi astfel încât să nu se concureze unii pe alţii;

d) abuzul de poziţie dominantă, determinantă sau exclusivă deţinută de un comerciant pe piaţă (indiferent dacă este vânzător sau cumpărător);

e) realizarea de fuziuni care prin natura lor, limitează sau distorsonează concurenţa;

f) recurgerea la mijloace ilicite pentru a obţine avantaje în relaţiile de piaţă în calitatea de cumpărător sau vânzător.

Potrivit art.4 din lege, constituie contravenţii următoarele fapte:

a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent, ori acceptarea unei asemenea oferte;

b) dezvăluirea de către salariatul unui comerciant de date secrete, privind activitatea acestuia de către un concurent;

c) încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în mod avantajos cu condiţia aducerii de către clientela altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;

d) încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu, care depinde exclusiv de tragere la sorţi sau de hazard;

e) comunicarea sau răspunderea de către un comerciant de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunul mers al intreprinderii;

f) oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia pentru ca prin purtarea neloială să poată afla procedeele sale comerciale, pentru a cunoaşte sau folosii clientela acestuia, ori pentru a obţine orice alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent;

g) comunicarea sau răspunderea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra întreprinderii sale sau activităţii acestuia, menite să inducă în eroare şi să-i creeze o situaţie de favoare în dauna unor concurenţi;

h) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiilor deţinute anterior la acel comerciant;

i) concedierea unor salariaţi ai unui comerciant, în scopul înfiinţării unui societăţi concurente, care să preia clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale.