Conflictul Euro - Dolar

CONFLICTUL EURO – DOLAR

Banii si puterea lor de cumparare

Banii, moneda sau activele monetare constituie, la ora actuala, „tinta” mobila a întregii omeniri. Evolutia tuturor economiilor contemporane, ca de altfel si sensul de miscare al umanitatii nu par sa-l contrazica absolut de loc pe „legendarul” de acum Karl Marx si afirmatia sa: „Banii apar ca fiind autoputernici” – motiv pentru care se confunda si în prezent avutia cu banii.

Sub o forma sau alta, banii îndeplinesc mai multe functii, însa, prin definitie discordanta dintre cantitatea de bani aflata la un moment dat în circulatie în posesia diferitilor agenti economici si cantitatea de bunuri si servicii oferite pe piata reflecta, în mod diferit de la o tara la alta, puterea de cumparare a unei monede sau alteia. Patapievici atrage atentia asupra acestui lucru” Puterea de cumparare, capacitatea de-a fi schimbati pentru marfuri si servicii de catre posesorii lor depinde nu de un act volitiv, ci este o rezultanta a raportului între cererea solvabila si fondul de marfa si servicii disponibil pentru satisfacerea acesteia”.

Keynes lanseaza o noua teorie cantitativa, o formulare noua a acesteia. Economistul de la Cambridge considera urmatoarele: P – nivelul preturilor, V – volumul tranzactiilor, M – volumul depunerilor la banci provenite din venituri si v – viteza de rotatie a banilor ajungând la ecuatia: PQ = Mv (Q – volumul productiei). Deosebirea esentiala între ecuatia lui Fisher si a lui Keynes este ca: primul pune accent pe cantitatea banilor, iar al II-lea pe puterea de cumparare a agentilor economici si a populatiei.

Problematica se pune din punctul de vedere al valorii lor, al stabilitatii, fie ca este vorba de euro, fie ca este vorba de dolarul american. Denumirea este doar o chestiune lexicala întrucât parametrii valorici sunt cei care conteaza.

Fie dolar american, fie euro, se impune o stabilitate a monedei, cu atât mai mult cu cât cele doua mentionate par sa troneze întreaga lume financiara si monetara. O moneda stabila, puternica confirma si totodata sustine o economie dezvoltata, eficienta, functionala. Cresterea economica este implicita. Moneda puternica furnizeaza cetatenilor o siguranta mai mare, o încredere în moneda respectiva de unde si impulsionarea unor noi investitii, asa cum o dovedeste poate, de-a lungul timpului dolarul american. Si, poate, este asa cum se spune „Fiecare popor are moneda pe care o merita”, pentru ca atâta vreme cât locuitorii unui spatiu economic nu înteleg ca este nevoie de timp, rabdare, eforturi, sacrificii, pierderi chiar experienta pentru a cladi o economie competitiva, si în final obtinerea profitului – bani – si ca urmare o putere mare de cumparare, atâta timp vor avea o moneda instabila.

Fie SUA, fie UE, n-au avut dintotdeauna moneda stabila si putere mare; ea s-a format pe parcurs, cu suisuri si coborâsuri, inflatie, somaj si costuri sociale dupa cum o dovedeste dolarul american în timp.

Europa si „migratia „ spre Uniunea Europeana

Tratatul de la Maastricht 1991

Tratatul de la Maastricht 1991, este tratatul de constituire a Uniunii Europene, o entitate economica fara precedent. Statele Europei Occidentale nu au ezitat sa adere, desigur într-un context precis determinat si conditii pe masura. Uniunea avea ca obiectiv crearea unei zone fara frontiere interne ce avea sa se finalizeze cu o moneda unica. Privita ironic, ea poate fi considerata o copie „imatura” a SUA pe batrânul continent. Imatura pentru ca SUA, federatia a acceptat toate statele sale, fara conditii.

În particular, tratatul prevedea crearea Uniunii Economice si Monetare prin Sistemul European al Bancilor Centrale si a Bancii Centrale Europene. Obiectivele SEBC erau:

- definirea si aplicarea politicii monetare a convertibilitatii,

- coordonarea si administrarea rezervelor monedelor oficiale ale statelor membre,

- promovarea unei functionari eficiente a sistemului de plati,

- supravegherea prudentiala a institutiilor de creditare si a stabilitatii sistemului financiar.

Europa într-o economie bipolara

Uniunea Europeana si moneda unica

Lansarea monedei europene unica, euro, este considerata cea mai importanta revolutie monetara din istorie, realizabila în trei etape. În conditiile pietei unice, moneda unica este necesara pentru ca, o data suprimate toate celelalte obstacole (fizice, tehnice, fiscale), cheltuielile cu transferul fondurilor dintr-o moneda în alta genera noi cheltuieli în orice buget.

Prin realizarea uniunii monetare si circulatia unei monede unice începând cu 1 ian. 1999 capata substanta unul dintre obiectivele majore ale Uniunii. Moneda unica se adreseaza numai acelor state semnatare ale „Tratatului” si care aplica o politica monetara unica privitoare la o moneda unica si au un institut de emisiune al acesteia de tipul bancii centrale autonome care sa sintetizeze si sa duca mai departe reusitele modelului autoritatii monetare independente de fluctuatiile politice si electorale si având rol integrator într-un sistem fiduciar regional cu un loc propriu, bine definit si important în fluxurile mondializate actuale. La câteva luni dupa debut singura certitudine în rândul conducatorilor europeni a fost aceea ca migratia catre euro a fost un succes din punct de vedere tehnic si ca eforturile trebuiau intensificate pentru a asigura succesul pe termen lung al noi monede pe care se întemeiaza uniunea monetara.