Consecințele raportului politic-economic asupra perioadei de tranziție

Consecintele raportului politic/economic

asupra perioadei de tranzitie

Startul tranzitiei a fost mult mai dificil in Romania decat in alte state ex-socialiste central-europene. Economia era aproape integral etatizata; in formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era in 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat si in conflict cu criteriile de rationalitate, devenise complet inert la semnalele realitatii. Realizarea productiei in unitati supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficienta acesteia a fost agravata in anii '80 atat de continuarea investitiilor in ramuri puternic energointensive, cat si de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipata fortata a datoriei externe.

Slaba motivatie a muncii, dublata de politica artificiala a “ocuparii depline”, altera si mai mult competitivitatea productiei nationale. Efectul cumulat al acestor factori l-a constituit deteriorarea standardului de viata al populatiei, blocarea Romaniei intr-un perimetru de subdezvoltare, compromiterea sanselor sale de a se racorda la noile evolutii ale civilizatiei.

Demontarea brusca, dupa decembrie 1989, a sistemului de comanda s-a soldat intr-o prima etapa cu adancirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregatire a clasei politice, managerilor si in general a populatiei pentru a actiona in conditiile democratiei si mecanismelor de piata. Circumstantele neprielnice in care a debutat in Romania procesul tranzitiei explica intr-o masura importanta disfunctionalitatile evidente ce l-au insotit. Nu insa integral, deoarece acestea sunt imputabile si modului cum a fost gestionata reforma.

Evolutia economiei in anii ‘90

In Romania comunista, in special din anii ’70 si ’80 se evidentiaza tendinta de accelerare a cresterii industriale si de sporire a legaturilor cu economiile de piata, ignorandu-se in totalitate mecanismele pietei.

- Perspectivele de crestere economica au fost foarte reduse nu numai de nivelul scazut al investitiilor, ci si printr-o scadere masiva a importurilor de masini si utilaje din tarile occidentale. Amploarea reducerii absortiei interne din aceea perioada s-a eflectat in rate de crestere mai scazute ale productiei, reducerea consumului si dezechilibre interne mai mari (atat vizibile cat si ascunse). In pus, lipsurile se acutizau si in prductie si in consum. Structura industriei a relevat si o inclinatie puternica catre creearea unor unitati gigant, ignorand total sursele de flexibilitate intr-o economie, respectiv intreprinderile mici si mijlocii. Astfel in 1989 din 1075 societati cu peste 1000 de angajati fiecare reprezenta peste 51% din totalul unitatilor, angajand 87 % din muncitorii din industrie si oferind aproape 85 % din productia industriala totala. Societatile cu peste 3000 de angajati (care reprezentau aproximativ 16 % din total) obtineau peste 50 % din productia industriala totala si ajungeau la 53 % din totalul salariatilor din industrie. In acelasi timp, intreprinderile mici si mijlocii (cu mai putin de 500 de salariati) detineau 4 % din totalul salariatilor si 6 procente din productia industriala totala.

Reducerea fortata a datoriei externe din anii ’80 (in realitate o terapie de soc sui-generis) a amplificat declinul competitivitatii economiei, a exacerbat dezechilibrele dintre sectoare, a sporit lipsurile, reducand consumul populatiei.

Primii ani ai postcomunismului au fost tulburati de dificultati economice severe, inclusiv de o scadere masiva a productiei o incoerenta sistematica a politicilor, un „interregn institutional”, interregnul institutional referindu-se la disparitia majoritaii structurilor institutiilor vechi, fara o construire rapida a unor institutii ale economiei de piata (acest hiat justifica implozia veniturilor publice). Acestea au contribuit, evident, la sporirea incertitudinii, ambiguitatii si volatilitatii din mediul economic intern. In aceasta etapa structurile mostenite sunt sparte, implicand o crestere considerabila a volumului functiilor din sistem si consumarea unor energii importante pentru a realiza transformarea.

Analiza indicatorilor macroeconomici, in perioada 1990 – 1999, evidentiaza transformarile importante ce s-au produs pe plan economic si social, dar si intarzierile inregistrate in promovarea mecanismelor de piata, in pregatirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii romanesti.