Construcția Europei economice

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, sase state apartinand Europei Occidentale  Franta, R. F. Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia  s-au grupat in trei comunitati: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.A.); Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (C.E.E.A., denumita si Euroatom). Comunitatilor li s-au alaturat ulterior Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (in 1973), Grecia (in 1981), Spania si Portugalia (in 1986), Austria, Finlanda si Suedia (in 1995).

Tratatul de la Paris a fost semnat, in principal, pentru a se realize reconcilierea franco  germana. Carbunele si otelul au fost alese datorita ponderii economice a acestor industrii in Europa si pentru ca interesele din aceste sectoare au determinat, in mod semnificativ, izbucnirea celor doua razboaie mondiale, in 1914 si 1939.

Cele trei tratate au urmarit initial numai integrarea economica. Esecul tratatului semnat la 27 mai 1952, pentru instituirea Comunitatii Europene de Aparare, care nu a fost ratificat de Parlamentul francez, si a proiectului de tratat produs, la 9 martie 1952, de Adunarea parlamentara a C.E.C.A. pentru instituirea Comunitatii Politice Europene, care nu a primit raspuns favorabil din partea statelor carora le-a fost transmis, a aratat ca integrarea economica ramane singura optiune care se poate bucura de success.

Daca Tratatul C.E.C.A. a condos la crearea unei piete commune a carbunelui si otelului, iar Tratatul C.E.E.A. la stabilirea unei piete commune nucleare, Tratatul C.E.E. a continut premisele unei integrari economice globale. Obiectivele funadmentale urmarite de cele trei Comunitati au fost insa aceleasi: edificarea Europei organizate; a unei uniuni tot mai stranse intre popoarele care a compun; asigurarea, prin actiune comuna, a progresului economic si social al statelor member; ameliorarea constanta a conditiilor de viata si de munca ale popoarelor acestor state.

Prima reforma importanta a tratatelor de la Paris si Roma a avut loc dupa aproape treizeci de ani, prin Actul unic European, semnat la Luxemburg si Haga, la 17 februarie 1986, respective la 28 februarie 1986, care a intrat in vigoare la 1 iulie 1987, actul unic European a reflectat optiunea politica de a intari integrarea prin stabilirea unui spatiu fara frontiere interne si prin ameliorarea proceselor decizionale. Acest document a permis relansarea constructiei europene, dupa aproximativ zece ani de stagnare.