Consumatorul și utilitatea economică

Bunurile obtinute in activitatea economica sunt destinate consumatorului care,in mod normal este format din familii sau menaje si in sensul cel mai larg din populatie.

Fiind implicat in activitatea economica si consumatorul are un comportament rational:tot ceea ce intreprinde se subordoneaza principiului eficientei;el urmareste sa in schimbul sumei platite pentru achizitionarea unui bun sa obtina,prin consum cea mai mare satisfactie posibila.

In centrul analizei comportamentului rational al consumatorului se afla utilitatea economica.

Utilitatea economica

Notiunea de utilitate este la o prima evaluare foarte clara.Pentru oricare dintre noi , util, desemneaza ceea ce este de folos,trebuincios,necesar.Utilitatea in sens general semnifica capacitatea unui bun(material,serviciu,informatie) de a satisface o nevoie.Baza utilitatii o reprezinta proprietatile,insusirile,caracteristicile pe care le poseda fiecare bun sau categorie de bunuri.In acest spirit,al sensului general,pentru fiecare dintre noi este clar,desi de cele mai multe ori subinteles,in ce consta utilitatea painii,a graului,a deplasarii in spatiu,a informatiei,a automobilului,a locuintei.Tot la fel de clar este de ce autoturismul marca X este mai util decat cel fabricat de firma Y,iar televizorul color,marca A este mai util decat televizorul alb-negru,marca B.

Alaturi de acceptiunea generala a utilitatii exista si o alta,fundamentata de teoria economica la sfarsitul secolului trecut prin notiunea de utilitate economica.

Utilitatea economica reprezinta satisfactia pe care o obtine un consummator dat prin folosirea unei cantitati(doze) dterminate dintrun bun economic.Corespunzator acestei satisfactii,consumatorul respectiv da o pretuire diferita fiecarei cantitati(doze) determinate din respectivul bun.

Din aceasta definitie rezulta ca pentru a caracteriza utilitatea economica,se are in vedere:

a)O cantitate determinate dintr-un bun.Nu trebuie deci luata in considerare utilitatea graului,painii etc. private in general,ci satisfactia resimtita prin consumarea unei cantitati determinate(doze) din bunul respective;intr-un timp determinat.De exemplu:care este satisfactia resimtita prin consumarea unei doze de paine(o doza=100g din sortimentul X) a doua doze,a trei doze etc.

b)un consumator precis, cu preferinte,gusturi,situatie ecomica etc., la un moment dat al existentei sale.Deci,se are in vedere nu satisfactia resimtita de oameni in general prin consumarea unei doze,a doua doze etc. de paine,ci satisfactia resimtita de un consumator ‘C’ bine definit, in conditii determinate de loc si timp;

c)consumatorul dat,nu detine de la bun inceput cantitatea determinata din respectivul bun.Dar el o doreste si este dispus,s-o cumpere,sa faca un sacrifice economic(sa renunte la o suma de bani),in conditiile date de loc si timp.

Aprecierea utilitatii economice are un caracter eminamente subiectiv:depinde de raportul pe care fiecare consumator il stabileste intre cantitatea determinata din bunul respectiv si nevoile sale in conditiile determinate de loc si timp.Fiecare va aprecia utilitatea economica in functie de volumul si intensitatea nevoilor sale,de nivelul de cultura,de situatia economica,aspiratiile si optiunile etc. ce-i sunt proprii.

Utilitatea economica este expresia intensitatii nevoii pe care o resimte,la un moment dat,un consummator determinat de a dobandi si consuma o cantitate bine definita din bunul respective in conditiile existente pe piata.Ea atesta importanta pe care consumatorul dat o acorda unei doze dintr-un anumit bun,intr-un anumit moment anume din viata sa, ca urmare a satisfactiei pe care se asteapta sa o obtina prin consum.

In ultima instanta,utilitatea economica depinde de cantitatea in care un bun este oferit si de intensitatea nevoilor cumparatorului.

Aceasta inseamna ca elementele unei multimi de bunuri omogene avand aceleasi proprietati pot fi appreciate in mod diferit ca utilitate economica de catre diferiti indivizi ,pentru ca disponibilitatile fiecaruia de a le consuma nu sunt aceleasi.Ba mai mult,chiar pentru un anumit individ,fiecare element dintr-o multime de bunuri identice are utilitatea economica diferita.In stiinta economica a fost fundamentata legea lui Gossen,dupa care ‘marimea intensitatii unei placeri descreste progresiv pana la saturare daca respective placere este satisfacuta in mod continuu si neintrerupt’.

Pentru un individ,satisfactia resimtita prin consumarea primei unitati dintr-un bun economic dat este mai ridicata,fiecare noua unitate care se consuma apoi din respectivul bun economic ii adduce o satisfactie mai mica pentru ca se adreseaza unei nevoi mai putin acute,in scadere.Ea este pozitiva,dar descrescand in raport cu utilitatea economica conferita de unitatile consummate anterior,cand nevoia consumatorului era mai intense.Satisfactia pe care o aduce fiecare unitate consumata dintr-un bun economic se numeste utilitate marginala.

Satisfactia resimtita din consumarea tutror unitatilor unei multimi de bunuri de acelasi fel reprezinta utilitatea totala.De pilda,daca un bun X este format din n