Contabilitatea Lichidării Societăților Comerciale

1 .Noţiuni generale despre lichidarea societăţilor comerciale

Lichidarea reprezintă ansamblul de operaţii economice si financiare determinate de dizolvarea sau de falimentul judiciar al unei societăţi comerciale.

Dizolvarea urmata de lichidare potrivit Legii nr. 31/1990 a societăţilor comerciale are loc in cazul :

- trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii ;

- imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia ;

- hotărârea adunării generale a asociaţilor ;

- falimentul ;

- reducerea capitalului social cu 50 % sau micşorarea capitalului social sub minimul legal, daca asociaţii nu decid completarea lui ;

- numărul acţionarilor s-a redus sub cinci, daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si nu a fost completat.

Din punct de vedere managerial se desemnează unul sau mai mulţi lichidatori, aleşi dintre asociaţi sau terţi (persoane fizice sau persoane juridice). Lichidatorul devine singurul mandatar al societăţii intrate in dizolvare . El pune capăt vechilor organe de gestiune(consiliul de administraţie, directorul sau girantul). Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 prevede ca lichidatorii au aceeaşi răspundere ca si administratorii. Ei sunt obligaţi să primească şi să păstreze, pe baza de inventar şi de bilanţ, patrimoniul, registrele ce li s-au încredinţat de administratori si actele societăţii. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate operaţiile lichidării, în ordinea datei lor.

În plan comercial şi financiar lichidatorii au dreptul: să exercite şi să termine operaţiile de comerţ referitoare la lichidare; să vândă prin licitaţie publică imobilele şi orice avere imobiliara a societăţii, vânzarea bunurilor neputându-se efectua în bloc; să facă tranzacţii; să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al debitorului, dând chitanţa; să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. Dacă lichidatorii întreprind noi operaţii comerciale ce nu sunt necesare în scopul lichidării, sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor.

Lichidarea judiciara este o lichidare pronunţata printr-o decizie judecătoreasca la cererea asociaţilor, creditorilor sau a reprezentantului masei obligatorilor. Se efectuează potrivit prevederilor legii nr. 65/1955 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare,precum si a Ordonanţei de Urgentă a Guvernului nr.58/1997 pentru completarea Legii nr. 64/1995. este cazul lichidării atunci când întreprinderea nu mai poate face fata plăţii datoriilor sale comerciale.

Gestiunea societăţii comerciale intrată in lichidare judiciara se realizează de către judecătorul, sindic desemnat de preşedintele tribunalului.

1.1 Ţinerea contabilităţii

Din punct de vedere contabil lichidarea întreprinderii generează următoarele probleme:

a) trecerea de la principiul continuităţii activităţii la principiul lichidării, în consecinţă regulile de evaluare si clasificare a activelor si datoriilor nu mai sunt aceleaşi.

- nu mai este necesara distincţia între activele imobilizate şi cele circulante şi dintre datoriile pe termen lung şi scurt;

- costul activelor imobilizate şi stocurilor apare direct in contul de profit şi pierdere, iar activarea unor cheltuieli nu mai are sens.

- costul istoric este înlocuit cu valoarea de lichidare.

b) analiza modului in care actualul Plan de Conturi General conţine conturile necesare sa construiască şi să divulge lichidarea întreprinderii. La o primă analiză se poate aprecia ca actualul plan de conturi furnizează conturile necesare evidenţierii procesului de lichidare. Şi totuşi, la o analiza mai riguroasa şi de detaliu in contabilitatea franceza sunt formulate soluţii privind folosirea unor conturi distincte cum sunt :

- 128 „Rezultatul lichidării”

- 673 „ Cheltuieli extraordinare privind lichidarea”

- 773 „Venituri extraordinare din lichidare”

Faţă de modificarea de mai sus in literatura de specialitate sunt prezentate si alte variante de înregistrare. Una este aceea care impune crearea unor conturi sintetice sau analitice destinate înregistrării operaţiilor de realizare a activelor si plata datoriilor exigibile, după cum urmează:

- 6871 „Cheltuieli de lichidare”

- 6785 „ Valoarea contabila a activelor lichidate”

- 7781 „ Venituri din operaţii de lichidare”

- 7785 „Venituri din realizarea activelor”

- 7787 „Venituri din reluări de provizioane la lichidare”

Faţă de soluţiile prezentate mai înainte, consideram ca actualul PCG din România, reglementat, este opozabil pentru contabilitatea operaţiilor de lichidare.

c) ţinerea contabilităţii. Operaţiile de lichidare sunt contabilizate în mod obişnuit fie in întregime în registrele societăţii şi o alta parte în registrele lichidatorilor.