Convergența reală și convergența nominală

1. DESCRIEREA MODELULUI EUROPEAN

Procesul european de integrare a debutat odata cu crearea Comunitatii Europene a Carnbunelui si Otelului , din 1952, sub forma integrarii economice si s-a continuat prin initierea procesului de integrare politica, odata cu intrarea în vigoare tratatului de la Maastricht, în 1993.

În acesti termeni putem vorbi de integrare economica si politica. Pelkamns defineste integrarea economica ca fiind „eliminarea frontierelor economice dintre doua sau mai mute economii.” (Pelkmans, 2003, p.2). Importanta fundamentala a integrarii economice este reprezentata de cresterea concurentei efective sau potentiale, ceea ce duce la crestrea competitivitatii generale a economiei. Nuantând problema, Pelkmans adauga ideea conform careia integrarea economica se refera atât la integrarea pietei, cât si la integrarea politicii economice, iar cele mai multe politici economice se refera direct la comportamentul pietei ori la rezultate structurale, de performanta sau distributive ale pietelor.

În sens invers, de la global la particular, Wallace vede procesul de integrare european ca fiind “efortul sepcial al vest-europenilor de a asigura gestionarea consecintelor globalizarii. Acestia au inventat o forma de guvernanta regionala, în care politicile promovate au vizat extidnderea rolului statelor si întarirea granitelor dintre ei si restul lumii” (Wallace, 1996).

Modelul european de integrare include cresterea economica, libertatea politica si coeziunea sociala. Alte elemente ale modelului specific de integrare europeana, definite în comparatie cu modelul neoliberal din Statele Unite si cu modelul asiatic, puse în evidenta de Dinu, Socol si Marinas (2005) sunt urmatoarele:

- crestere economica si coeziune sociala

- inclusivitate: maximizarea obiectivelor prin redistribuire; modelul caii de mijloc

- finalitate sociala

- economie sociala de piata concurentiala

- libertate/ discernamânt individual

- mecanisme de piata concurentiale în alocarea resurselor

- intrari conditionate, iesiri liberalizate

- munca ieftina si capital scump

- model bivalent: economic si social

- exercitiu de performanta la trapez – exista o plasa de siguranta

- implica procese de tranzitie : supranational, convergenta, compatibilizare

- sistem mixt de companii

- sustinerea proceselor de convergenta având ca finalitate omogenizarea

Aiginger si Guger (2005) propun definirea modelului european socio-economic în teremni de responsabilitate, reglementare si redistributie. Responsabilitatea se reflecta în preocuparea societatii pentru bunastarea indivizilor, asigurându-i împortirva saraciei, a bolilor, a somajului. Reglementarea se refera la piata muncii, la legile aplicabile în acest domeniu, la contractele colective de munca, precum si la activitatea economica în general. Redistribuirea se refera la transferuri, la suportul financiar si la sistemul de impozitare. În functie de aceste trasaturi autorii subliniaza caracteristicile fiecarui sub-model european.