Coordonatele pieței bunurilor și serviciilor

Introducere

Piata reprezinta unul dintre conceptele cele mai importante ale teoriei economice.

Privita din punct de vedere istoric, piata a precedat cu mult ceea ce numim economie de piata. Din cele mai vechi timpuri, s-a practicat trocul, apoi s-a dezvoltat schimbul de marfuri mijlocit de bani, comertul devenind astfel o meserie. În decursul a sute de ani s-au constituit si functionat adevarate organizatii comerciale (de pilda, liga hanseatica), târguri (cele din evul mediu, mai ales din bazinul mediteranean, se caracterizau printr-o animatie deosebita), în fine, a luat o amploare mare comertul între state, cu deosebire acolo unde beneficiau de iesire la mare. Fiind un produs al dezvoltarii productiei de marfuri, piata s-a largit continuu, la început prin contopirea treptata a pietelor locale, izolate unele de altele, apoi extinzându-se la nivel national si international.

Cu toate acestea, nu orice economie în care are loc schimb de produse sub forma de marfa este o economie de piata. Timp de multe secole, economiile agrare ale antichitatii si mestesugaresti ale evului mediu au cunoscut schimbul de marfuri doar ca o componenta secundara a lor. O perioada destul de îndelungata ele au mentinut în cadrul lor, în forme aproape nealterate, tipul de economie naturala în care se consuma aproape tot ceea ce se producea. Treptat, treptat, pa masura amplificarii schimbului de marfuri, a conturarii agentilor economici (producatori si consumatori) participanti la actele de schimb, precum si a operatiunilor efectuate de ei, a început sa se contureze tot mai clar continutul si trasaturile de baza a ceea ce numim astazi economie de piata.

Înainte de a încerca o definire a acesteia, trebuie sa subliniem faptul ca ea se deosebeste de asa-numitul sistem al “laissez faire”, expresie cunoscuta în cercurile industriale franceze înca din secolul al XIX-lea. Se pare ca, pe parcurs, expresia de mai sus a devenit mai populara decât conceptul stiintific. Desi s-a afirmat în cercurile de afaceri în secolul al XIX-lea, dupa unele date expresia aceasta a fost utilizata înca în 1751 într-o publicatie economica franceza aparuta la Paris de catre un autor anonim, identificat mai târziu ca fiind Marquis d’Argenson (1694-1757). Ulterior, ea a fost folosita si de catre Turgot si Colbert.

Principalul sens care i s-a atribuit la început, a fost de “libertate deplina a comertului”. Mai apoi a fost folosita cu sensul de “libertate a industriei fata de interventia statului”. Mult mai târziu, John Keynes în lucrarea sa “End of Laissez-Faire” o interpreteaza ca un test al politicii economice a statului. De aceea, unul dintre economistii vremii si anume D.H. MacGregor scria: “the end of laissez-faire is laissez-faire l’Etat”.

În realitate sistemul “laissez-faire” a fost si pâna la urma a ramas un sistem mai degraba abstract decât unul real. El a pus în discutie o competitie ideala, o concurenta perfecta, ceea ce este greu de realizat mai ales în conditiile actuale. Iata de ce “laissez-faire” nu se identifica nici pe de parte cu ceea ce numim astazi economie de piata.

In ultimul timp, pe plan mondial asistam la trecerea la un nou tip de economie care are la baza cu preponderenta activitatile si functiile serviciilor in crearea avutiei nationale bazata pe dezvoltatrea tehnologiei informatiei si a sistemelor de comunicare.

Cunoscuta ca « economia post- industriala » sua « economia serviciilor », acest tip de economie evidentiaza rolul din ce in ce mai important pe care il au serviciile in strategiile de dezvoltare.

Comparabil cu revolutia industriala ce a avut loc in Europa la mijlocul secolului XIX, acest nou val al schimbarilor aduce revolutia serviciilor numita si « revolutia silentioasa »

Folosind datele de evidenta statistica se distinge clar ca serviciile se afla in centrul transformarilor economice, tehnologice si institutionale care au loc in societatea contemporana figurand ata cap remisa cat si ca efect al acestor schimbari.

Evolutia in directia expansiunii activiatatilor de servicii in economiile moderne este demonstrata de preponderenta serviciilor la contributia PIB, ocuparea fortei de munca si a locului detinut in schimburile intrenationale.

1. Fundamente teoretice

1.1 Notiuni, concepte, definitii

Notiunea de piata exprima relatiile economice dintre oameni, care se desfasoara intr-un spatiu economic si in cadrul carora se confrunta cererea, materializata prin consum, cu oferta, materializata prin produse si servicii, formarea preturilor si cel mai important element : constituirea de acte de vanzare - cumparare.

În cadrul pietei bunurilor si serviciilor comercializarea marfurilor se realizeaza în modalitati diverse corespunzator naturii lor, precum si practicilor si reglementarilor continute în legislatiile nationale. Uneori, tranzactiile se perfecteaza direct între producatori si consumatori, alteori, perfectarea lor este mijlocita de catre intermediari.

Elementele pietei sunt : spatiul geografic, timpul efectiv la care se desfasoara actele de vanzare cumparare, bunurile /serviciile, cererea si oferta.

Bun comercial : un obiect care are importanţă socială, economică sau culturală.

Bunuri de consum :bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum.