Corupția în Romania- studiu de caz

1. Corupţia în România

Corupţia este un fenomen mondial care se regăseşte la toate nivelele societăţii şi în toate domeniile de activitate. Însă ea are un caracter destul de relativ din punct de vedere social: ceea ce într-o societate constituie act de corupţie, în alta poate fi acceptat şi permis. De aceea actele de corupţie nu sunt universal valabile, ci ele diferă de la o societate la alta. Cu toate acestea, în ultimii ani acest fenomen a devenit tot mai îngrijorător şi mai greu de controlat, el dezvoltându-se şi specializându-se permanent. Aproape că nu mai există domeniu de activitate în care să nu existe corupţie, fie că este vorba despre mica corupţie, fie că este vorba despre marea corupţie.

Corupţia, ca fenomen social, a atras atenţia spre studiul ei încă din antichitate. Conform Dicţionarului Limbii Române, cuvântul "corupţie" derivă din latinescul "coruptio- onis" şi înseamnă starea de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.

În materia dreptului penal, termenul caracterizează o anumită comportare a funcţionarului care îşi comercializează, îşi vinde atributele funcţiei şi încrederea acordată de societate, primind în schimb bani ori alte foloase. Reprezintă un pericol social pentru societate prin vătămarea sau punerea în pericol a desfăşurării activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale.

Modificarea de-a lungul timpului, a tradiţiilor, a condiţiilor istorice şi geografice influenţate de factori de natură socială, au transformat percepţia opiniei publice referitoare la fenomen, sensibilizând-o în evaluarea gravităţii acestor fapte şi în incriminarea lor.

Criza social-economică, concurenţa neloială, slăbirea autorităţii statului, degradarea nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale, ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept precum şi dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace, în condiţiile în care lipsurile generează specula iar prohibiţiile de tot felul influenţează consumul, conturează în principal, tabloul cauzelor concrete care generează acest fenomen antisocial.

În prezent, majoritatea oamenilor este de părere că fenomenul corupţiei este cea mai gravă problemă cu care se confruntă ţara noastră. El a început să ia amploare o data cu revoluţia din 1989, când transformările socio-economice au adus un dezechilibru între nevoile indivizilor şi posibilităţile de a le satisface oferite de societatea în tranziţie. Astfel, creşterea preţurilor, starea de nesiguranţă, dificultatea de a găsi un loc de muncă sau o locuinţă etc, au condus la adoptarea de practici ilegitime pentru satisfacerea nevoilor.

În România, corupţia s-a răspândit în toate domeniile şi în toate ramurile activităţii. Putem vorbi astfel despre corupţie economică (acţiunile ilicite ale agenţilor economici sau ale unor persoane participante, constând în: fraudă în gestiune, înşelăciune, abuzul de putere, falsuri în acte etc), corupţie profesională (acţiunile imorale şi ilegale ale funcţionarilor publici sau ale altor salariaţi care îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu în mod preferenţial sau condiţionat) sau corupţie politică (folosirea influenţei şi a puterii de către oamenii politici în scopuri personale). Tocmai din acest motiv sunt tot mai multe forme şi dimensiuni ale corupţiei. În prezent, putem vorbi de următoarele dimensiuni ale acestui fenomen: dimensiunea statistică (înregistrarea infracţiunilor de corupţie pentru a măsura amploarea fenomenului), dimensiunea normativă (legislaţia existentă privind corupţia), dimensiunea sociologică (conţine informaţii privind cauzele corupţiei şi modalităţile de prevenire), dimensiunea psihologică (conţine informaţii privind profilul psihologic al indivizilor care participă la acte de corupţie), dimensiunea economică (constă în evaluarea şi estimarea costurilor sociale şi economice ale actelor de corupţie) şi dimensiunea prospectivă (conţine date privind evoluţia fenomenului).