Creșterea competitivității economice

1. ANALIZA SOCIO-ECONOMICA

SECTORUL PRODUCTIV

1.1 Factori de competitivitate

Cresterea economica durabila si îmbunatatirea standardului de viata al populatiei sunt determinate de dezvoltarea competitivitatii economiei în contextul provocarilor mondiale (globalizarea economiei, deschiderea pietelor internationale, schimbarile tehnologice rapide), provocari ce trebuie sa fie transformate în oportunitati de economia româneasca. Analiza factorilor de competitivitate si identificarea problemelor cu care se confrunta România în scopul gasirii solutiilor optime pentru rezolvarea acestora reprezinta o necesitate pentru evaluarea potentialului economic viitor al tarii.

Identificarea factorilor care influenteaza competitivitatea României a determinat analiza atenta a economiei, a mediului de afaceri, a resurselor atât materiale cât si umane, a costurilor, a activitatii investitionale, dar si a procesului de inovare.

Studiul privind competitivitatea statelor lumii efectuat de World Economic Forum (WEF) pentru anul 2005, a situat România pe locul 67 din 117 tari analizate, în urma tarilor recent intrate în UE, dar si a celorlalte tari candidate: Bulgaria (locul 58) si Turcia (locul 66). Analiza competitivitatii s-a facut pe baza a trei categorii de factori: tehnologia, cadrul institutional si mediul macroeconomic, plecând de la premisa ca fara tehnologie nu poate fi mentinut pe termen lung un standard înalt de viata realizat doar pe baza acumularii de capital, ca institutiile sunt cele care asigura dreptul de proprietate, respectarea contractelor, eficienta si transparenta cheltuielilor guvernamentale, în timp ce politicile monetare si fiscale si stabilitatea institutiilor financiare au un important rol în asigurarea dezvoltarii pe termen lung. Raportul Competitivitatii Globale  WORLD ECONOMIC FORUM, 200 si 2004 situa România în ceea ce priveste tehnologia pozitia 55, din punct de vedere al mediului macroeconomic pe locul 58, iar din punct de vedere al institutiilor publice pe locul 67 din 80 de tari analizate.

În ultimii cinci ani, România a înregistrat o stabilitate macroeconomica esentiala pentru dezvoltarea durabila a tarii, marcata de o crestere consistenta a PIB, bazata pe investitii, exporturi si mai putin pe consum. Un element pozitiv care arata schimbarile structurale care au avut loc în România este reprezentat de cresterea constanta a ponderii sectorului privat în PIB, care a ajuns la 70% în 2004 fata de 6 ,7% în anul 1999.

Cu tot progresul substantial realizat în ultimii ani, România se afla înca în urma competitorilor europeni din punct de vedere al dezvoltarii economice, fapt ilustrat si de nivelul PIB la PPC înregistrat, care reprezinta în jur de 50% din PIBul realizat de tarile care au aderat la UE în 2004 si aproximativ 40% din cel al celor mai slab dezvoltate tari din UE (Grecia, Portugalia). De asemenea, nivelul PIB pe locuitor (la standardul paritatii de cumparare), aflat la cca. 1/ din media UE-25 în 2004, ilustreaza decalajul substantial fata de UE.

Evolutia productivitatii muncii (PIB la paritatea puterii de cumparare/persoana ocupata) a înregistrat un trend pozitiv, dar cu toate acestea, în anul 2004 productivitatea economiei românesti reprezenta numai 5, % din productivitatea înregistrata în UE-25, ceea ce demonstreaza necesitatea gasirii pârghiilor adecvate pentru îmbunatatirea valorii acestui indicator.

Productivitatea muncii (PIB la PPC /persoana ocupata)

- % -

2000 2001 2002 200 2004

UE - 25 100 100 100 100 100

UE - 15 106,5 106,2 105,9 105,8 105,

România 27,9 29,7 2,0 ,1 5,

Sursa: Eurostat, 2005

Productivitatea muncii în industrie a crescut în medie cu 11,6% pe an în perioada 2000-200 , procent superior multor alte tari din regiune:

Indicii productivitatii muncii în industrie în tarile central si est europene

modificare procentuala fata de anul anterior

2000 2001 2002 200 Media 2000-200

Cehia 110,6 105,0 106,4 108,9 107,7

Estonia 117,6 115, 110, 111,1 11 ,5

Ungaria 116,6 105, 105, 108,8 108,9

Letonia 105,0 106,7 105,8 105,1 105,7

Polonia 114, 105,4 107,6 112,0 109,8

România 11 ,8 106,9 11 ,7 112,1 111,6

Slovenia 108,4 10 ,5 105,6 98,0 10 ,7

Slovacia 111,6 108,6 10 ,0 11 ,6 109,1

Sursa: CANSTAT 4/200

Desi acest indicator a avut o evolutie pozitiva în toata aceasta perioada, trend pastrat si în 2004 (11,9%), România se situeaza în urma mediei tarilor UE, inclusiv a unor tari din regiune, pentru cele mai multe din activitatile economice. Cresterea productivitatii depinde nu numai de dezvoltarea tehnologica, dar si de cresterea calitatii produselor, a marketingului si a aplicarii rezultatelor cercetarii, dar si a altor surse care determina majorarea valorii adaugate pentru produsele realizate.

Motoarele cresterii economice din ultimii ani au fost reprezentate de export si de investitii. Exportul României a avut o evolutie marcat pozitiva în perioada 2000-2004, dar s-a bazat în mare masura pe produse cu valoare adaugata scazuta. Cel mai mare volum de exporturi s-a înregistrat în industria confectiilor textile, în care predomina activitatea de perfectionare activa (lohn), urmata de industria metalurgica în care se realizeaza în special oteluri inferioare si mai putin oteluri speciale. Trebuie remarcat însa ca s-au înregistrat progrese si în ceea ce priveste exportul de produse ale industriei de echipamente, aparate radio, televiziune si comunicatii, ale industriei de masini si aparate electrice si industriei de mijloace de transport (în special automobile), sectoare caracterizate de produse cu valoare adaugata crescuta. Astfel, la sfârsitul lui 2004, structura exporturilor românesti era urmatoarea: produse ale industriei constructoare de masini, inclusiv echipamente electrice (24,4%), textile si articole textile (22, %), metale de baza si alte asemenea (15,4%), produse chimice si plastice (7,8%), produse minerale (7,2%), pantofi si articole din piele (6,5%), mobila (5,8%), lemn, celuloza si hârtie (5,2%), alimente ( ,1%), diverse produse (2, %).

Cresterea competitivitatii produselor românesti, înregistrata începând cu anul 2004 s-a reflectat în schimbarea structurii exportului de produse industriale. Astfel, exportul de produse de joasa tehnologie si cel de resurse a scazut, în timp ce exportul de produse de medie tehnologie a crescut simtitor. Desi în 2004 ponderea produselor de înalta tehnologie a avut o crestere semnificativa, dupa acest an nu s-au mai produs modificari deosebite.

În ceea ce priveste importurile, ponderea produselor cu înalta si medie tehnologie este aproximativ egala cu cea a produselor de joasa tehnologie. Aceasta demonstreaza ca în România tehnologia este în mare parte importata, nefiind decât în mica masura creata la nivel local, iar atunci când este disponibila, inovatia autohtona este dificil de promovat si transferat catre firmele productive.

Valoarea mare a volumului importurilor din ultimii ani, care au determinat solduri comerciale negative, s-a datorat în primul rând importurilor de masini si aparate industriale destinate modernizarii capacitatilor industriale si realizarii de noi investitii, ceea ce a implicat în mare masura importul de tehnologie din tarile dezvoltate industrial si mai putin producerea de tehnologie noua în tara. În concluzie, se poate afirma ca în mare masura produsele românesti oferite la export sunt competitive prin cost si nu prin inovare.

Costl scazut al fortei de munca este sursa dominanta de avantaj competitiv, un avantaj care va scadea progresiv odata cu aderarea la UE, determinând astfel ca principala directie de actiune încurajarea cercetarii interne si a inovarii care va avea ca rezultate benefice reducerea importurilor de tehnologii si echipamente si cresterea valorii adaugate brute a produselor atât pentru piata interna, cât si pentru export. Conform Eurostat, salariul minim pe economie în România era de 86 Euro la 1 iulie 2005, usor mai ridicat decât în Bulgaria (77 Euro) dar mult mai mic decât în tarile recent membre ale UE (Malta  56 Euro, Republica Ceha - 2 9 Euro, Ungaria - 229 Euro, Polonia - 207 Euro etc.).