Creșterea și dezvoltarea economică a tigrilor asiatici

1.Cresterea si dezvoltarea economica

Incheierea celui de-al doilea razboi mondial si finalizarea amplului proces al decolonizarii au pus stiinta economica in fata unor realitati dramatice: pe de o parte a planetei, pentru populatiile tarilor recent devenite independente, nu erau asigurate nici cele mai elementare conditii de existenta demne de secolul XX. Dezechilibrele care se dezvaluiau erau de cu o totul alta factura decat cele din economiile occidentale dezvoltate, fiind vorba de o ramanere in urma pe toate planurile,de o subdezvoltare alecarei consecinte se concretizau intr-o decadere umana insuportabila.

Cu toate eforturile depuse de fiecare stat in parte si de comunitatea internationala in ansamblu, prin intermediul institutiilor O.N.U., astazi din cei peste sase miliarde de locuitori ai Terrei, 1,2 miliarde dispun de mai putin de echivalentul a 370$/an(1$/zi)pentru a-si satisface nevoile. Peste 600 de milioane sunt afectati de “saracia extrema”, cu un venit mediu anual mai mic de 275$. Asadar, o cincime din populatia lumii traieste cu mai putin de un dolar pe zi ,acestai fiind “saracii absolute”, dupa cum ii numea R.Namara,fost presedinte al Bancii Mondiale.

Potrivit estimarilor aceleiasi Banci Mondiale, la inceputul anilor 1990, 11 milioane de copii sub 5 ani mureau in fiecare an in tarile slab dezvoltate din cauza unor boli ce puteau fi prevenite. La mijlocul anilor 1990, acest numar crescuse la 13 milioane, ceea ce inseamna mai mult de 14.000 de morti pe ora.

Constientizarea acestor probleme a generat, dupa al doilea razboi mondial, o bogata literature economica, axata pe explicarea posibilitatilor,a cailor si mecanismelor dezvoltarii economice. Studiile in acest domeniu au cunoscut o crestere exponentiala, creandu-se in final o noua disciplina de sine statatoare - Economia dezvoltarii.

Conceptul de “dezvoltare economica” este strans legat de cel de crestere economica. Conceptul de „creştere economică” este formulat ca atare numai de secolul al XX-lea, dar în mod neexplicit economişti au studiat probleme de macroeconomie în legătură cu diviziunea muncii la scară socială.

Încă din secolul al XVIII-lea problemele creşterii economice au concentrat atenţia economiştilor ca demersuri incipiente privind funcţionarea economiei; studiul problemelor

macroeconomice a fost abordat de A. Smith şi D. Ricardo vizând diviziunea socială a muncii. Dupa cum am precizat, in prima parte a secolului al XX-lea cercetarea macroeconomică s-a intensificat pe fondul crizelor economice, Keynes propunand un macromodel economic pentru ieşirea din criză. După Al II-lea Război Mondial neokeynesienii realizează sinteza între concepţia dinamică şi abordarea macroeconomică, conturandu-se Teoria creşterii economice, de care s-au ocupat economişti renumiţi, ca Paul Samuelson, François Perroux şi alţii.

Cresterea economica poate fi definita ca o majorare a capacitatii de productie a unei tari, identificata prin cresteres sustinuta a venitului national real in decursul mai multor ani. Rata anuala de crestere economica a unei tari poate fi cel mai bine calculata cu ajutorul procentului mediu de crestere a vunitului national pe o perioada indelungata de timp, 5 sau 10 ani. Cifra astfel obtinuta reprezinta o estimare a ratei medii anuale de crestere a capacitatii de productie dintr-o tara, presupunand ca rata somajului este, in linii mari, aceeasi la inceputul si la sfarsitul perioadei.

Exista trei factori principali ce determina cresterea economica a unei tari si pe care-i putem avea in vedere: cresterea fortei de munca, cresterea stocului de capital si progresul tehnic.

-Cresterea fortei de munca depinde, la randul ei, de urmatorii factori importanti:

-Sporul „natural”demografic, determinat de o rata a natalitatii mai mare decat a

mortalitatii. Daca populatia unei tari se afla sub nivelul „optim”, atunci cresterea demografica naturala va duce, in final, la cresterea productiei de bunuri si servicii pe cap de locuitor. In general, o crestere demografica rapida inseamna ca tinerii reprezinta un procent din ce in ce mai mare in cadrul fortei de munca,ceea ce influienteaza pozitiv dinamica economiei. In schimb, o crestere demografica lenta are tendinta de a creste procentul lucratorilor in varsta din economie si rata persoanelor in varsta intretinute ori pensionate in raport cu populatia activa a tarii. Este de retinut ca din moment ce cresterea demografica determina o crestere a numarului de consumatori si a fortei de munca, rata de crestere economica datorata sporului populatiei trebuie sa depaseasca rata de crestere demografica.

-Migratia internationala(fluxul de indivizi care se deplaseaza dintr-o tara in alta);

-Rata de ocupare reprezinta procentul din populatia activa economic raportat la

totalul populatiei. Aceasta este determinata de factori ca traditia, varsta, reglementarile sindicale si legislative etc

-Al doilea factor al cresterii economice este reprezentat de cresterea stocului de capital prin investitii nete, fapt ce va duce la cresterea stocului de resurse productive din tara