Criză Economică

INTRODUCERE. MOTIVAŢIA TEMEI

Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot apărea în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele , modul de apaririţie şi manifestări a acestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar.

Lucrarea de faţă intitulată “Criza financiara internaţională şi politica monetară din Romania“ îşi propune să realizeze o analiză teoretică şi practică a crizei financiare şi economice internaţionale actuale. În cadrul acesteia am prezentat cu precădere cazul Romaniei, şi anume, cauzele, consecinţele şi modul în care au acţionat autorităţile competente pentru a stopa sau diminua efectele negative ale crizei.

Ne-am ales această temă întrucat în condiţiile crizei financiare şi economice internaţionale actuale au apărut modificări importante la nivelul politicii monetare din Romania pe care le considerăm importante de menţionat. Luand în considerare rolul şi importanţa stabilităţii economico-financiare a unui stat, analiza crizelor financiare prezintă un interes deosebit. Criza actuală diferă de celelalte prin amploarea ei afectand nu numai ţările în curs de dezvoltare ci şi cele mai dezvoltate ţări ale lumii.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primul capitol prezintă aspectele generale ale crizei economice actuale, definind conceptul de criză şi istoricul crizei actuale, precum şi cauzele acestei crize, dimensiunea, impactul şi previziunile Băncii Mondiale privind actuala criză. Capitolul al doilea prezintă aspecte referitoare la criza financiară şi economia Romaniei, adică modul în care au fost afectate de criză diferitele sectoare ale economiei şi măsurile stabilizatoare adoptate de autorităţile competente. Capitolul trei prezintă strategia de ţintire a inflaţiei şi intervenţiile valutare, adoptate de BNR înainte de criză precum şi efectele şi modul în care aceste strategii sunt adaptate la criza actuală, în vederea reducerii sau diminuării efectelor negative ale crizei. Ultimul capitol prezintă, de asemenea, intervenţiile BNR asupra sistemului bancar în contextul crizei actuale. Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii şi propuneri urmate de o listă de referinţe bibliografice.

CAPITOLUL 1:

ASPECTE GENERALE ALE CRIZEI ECONOMICE ACTUALE

1.1. ISTORICUL CRIZEI ACTUALE

În evoluţia noastră crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată, sunt deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere. În situaţii de criză (orice formă ar îmbrăca ea) ne aflăm într-o permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de viitor, teamă sau chiar panică. Instinctul nostru de apărare şi de conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori iraţional şi să accentuăm şi mai mult această volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem filtrăm informaţia şi înţelegem fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi într-un anumit comportament legat de piaţă.

Naţional Bureau of Economic Research (NBER) defineşte criza ca fiind “o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei industriale şi a consumului“.

Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă. În această perioadă în lume s-a manifestat o criză financiară care s-a transformat într-o criză economică.

Bursa este barometrul economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din diferite sectoare. În momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară, piaţa petrolului, piaţa muncii) suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care depind direct de aşteptările investitorilor. Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în economie. De aici şi până la reducerea interesului pentru economisiri şi investiţii şi apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas.

Din păcate vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de companii. Crizele pot există însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile, deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră.

Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare).

Declanşarea crizei financiare actuale poate fi fixată în mod oficial în august 2007. A fost momentul în care băncile centrale au trebuit să intervină pentru a furniza lichidităţi sistemului bancar.

Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseşi bazele capitalismului modern. Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei actuale.

Există mai multe evenimente care au anticipat criza.

În anul 2007:

-pe 6 august, American Home Mortgage, una dintre cele mai mari societăţi americane independente de credit pentru locuinţe, a dat faliment, după ce a concediat mare parte din personal;

-pe 9 august, piaţa creditelor pe termen scurt a îngheţat după ce o mare bancă franceză, BNP Paribas, a suspendat trei dintre fondurile sale de investiţii, în valoare de 2 miliarde de euro, invocând problemele din sectorul ipotecar subprime din SUA. BNP a declarat că nu poate evalua activele din fonduri, pentru că piaţa a dispărut. Banca Central Europeană a făcut o infuzie de 95 miliarde de euro în sistemul bancar al zonei euro pentru a trece mai uşor peste criza creditelor subprime. Rezerva Federală a SUA şi Banca Japoniei au luat măsuri similare;

-pe 10 august, Banca Central Europeană a pus la dispoziţia fondurilor bancare încă 61 miliarde euro. Rezerva Federală a SUA a afirmat că va furniza în cel mai scurt timp câţi bani vor fi necesari pentru combaterea problemei creditelor;

-pe 13 august, Banca Central Europeană a pompat 47,7 miliarde euro în pieţele financiare, a treia infuzie de bani în tot atâtea zile. Băncile centrale din Statele Unite şi din Japonia au plusat de asemenea peste sumele acordate anterior.