Criza Economică în Europa

Declanşarea crizei financiare actuale poate fi fixată în anul 2007. A fost momentul în care băncile centrale au trebuit să intervină pentru a furniza lichidităţi sistemului bancar.

Începtul crizei din 2007 a fost marcat de o perioadă îndelungată cu dobânzi neobişnuit de mici, condiţii bune de creditare, volatilitate scăzută pe pieţele financiare şi creşteri ale preţurilor activelor, care au generat vulnerabilitate la scară largă. Când au fost remarcate slăbiciunile generate de deprecierea repetată a activelor, principalele pieţe financiare nu au mai funcţionat corespunzător şi s-s pus problema solvabilităţii multora dintre sistemele bancare globale.

Începând cu iunie 2007, pierderile de pe piaţa ipotecară subprimă au evidenţiat vulnerabilitatea pieţelor, la scară largă. Aceasta a inclus şi finanţarea în afara bilanţului, precum şi alte pârghii financiare, astfel încât activele cu risc scăzut - multe dintre ele legate de pieţele ipotecare americane - au fost efectiv finanţate, în mod repetat, din fonduri pe termen scurt. Pierderile la active au dus la renunţarea la acest model de finanţare pe termen scurt şi a declanşat un proces de reintermediere forţată.

Haosul economic a afectat pieţele interbancare, semnalând începutul unei crize financiare de mari proporţii. Pierderile rezultate în urma evaluării activelor, au crescut şi în următoarele luni, exercitând presiune asupra bilanţului bancar din care a rezultat lipsa de lichidităţi din compania Bear Stearns de la mijlocul lui martie 2008. Aceste evenimente au culminat cu preluarea de către JPMorgan Chase a companiei Bear Stearns.

Deşi falimentul bancar a fost evitat, sistemul financiar a slăbit semnificativ. Riscurile de creditare au crescut, iar băncile s-au luptat să recâştige poziţiile dominante. De asemenea, volatilitatea pieţelor s-a accentuat odată cu creşterea nesiguranţei investitorilor cu privire la previziunile economice, influenţând, astfel, evaluarea activelor. Spreadurile CDS (instrument derivat pentru transferul riscului de credit) s-au clasat deasupra nivelurilor istorice, iar preţurile acţiunilor au scăzut, substanţial, de la nivelul înregistrat, în octombrie 2007.

Câştigurile, întârzierile de plăţi şi pierderile din sectorul financiar au influenţat, negativ bilanţul bancar, ridicând probleme privind planurile de recapitalizare a băncilor. Atenţia investitorilor a trecut de la probleme privind lichidităţile, la probleme privind solvabilitatea băncilor, punând presiune asupra instituţiilor care au recurs des la pârghii financiare şi care au active depreciate. Cu toate că pachetul de salvare al companiei Bear and Stearns s-a făcut, într-o perioadă de stabilitate relativă, cu preţuri în creştere pentru activele financiare, pieţele interbancare nu şi-au revenit.

Preocupările privind poziţiile dominate ale băncilor au reapărut, în luna iunie, fiind urmate de ştiri negative despre sectorul de asigurări monoline, şi el afectat. Moody's şi Standard & Poor's au dat ratinguri negative pentru MBIA şi Ambac, doi asiguratori monoline importanţi, la începutul lunii, fiind primul declin înregistrat la asiguratori de acest tip dintr-o serie ce va urma, în următoarele săptămâni.

In acest context, temerile legate de pierderile la evaluarea valorilor mobiliare asigurate de aceste societăţi se adaugă la ştirile despre câştigurile bancare slabe din investiţii. Ca urmare, evaluările de pe pieţele de credit şi pieţele de capital s-au deteriorat, în mare măsură, începând cu mijlocul lunii iunie iar activele financiare ocupă primul loc, în declinul indicilor de piaţă.

Problemele financiare au fost mai grave însă, pentru cele două instituţii americane sponsorizate de guvern, Fannie Mae şi Freddie Mac. Pe fondul slăbirii pieţei imobiliare, se anticipa că deprecierea preţurilor la imobile va creşte în viitor. Ca urmare, în ciuda anunţurilor că ambele instituţii sponsorizate de guvern sunt bine capitalizate, spreadurile de credit la datoriile şi titlurile garantate ipotecar de către aceste instituţii au crescut la nivelul lunii martie, în perioada preluării companiei Bear & Stearns.

Preţurile acţiunilor s-au prăbuşit şi au determinat pierderi evaluate la mai mult de 70% din nivelul înregistrat la sfârşitul lunii martie 2008. Majoritatea acţiunilor de contractare a unor noi ipoteci fiind dependente de garanţiile oferite de agenţiile imobiliare, guvernul SUA a intervenit şi a permis trezoreriei americane să crească liniile de credit existente şi să cumpere acţiunile instituţiilor sponsorizate de guvern.

Presiunile de pe pieţele de locuinţe, de asemenea, au persistat, realimentând preocupările investitorilor cu privire la stabilitatea instituţiilor sponsorizate de guvern (GSE), în SUA. Preţurile pentru acţiunile GSE au scăzut din nou, şi, după veştile privind pierderi trimestriale mai mari decât cele aşteptate pentru Fannie Mae şi Freddie Mac din august, acestea s-au prăbuşit, ajungând la niveluri record, nemaiîntâlnite de la sfârşitul anilor 1980.

Mult aşteptata injecţie de capital pentru Lehman Brothers nu a avut loc la începutul lui septembrie, iar presiunile asupra acestei bănci au fost din ce în ce mai mari.

Eşecul Lehman Brothers a determinat un risc de contrapartidă crescut, iar retragerile masive ale investitorilor din fondurile de pe piaţa monetară s-au răspândit, rapid, în întregul sistem financiar.