Criza economică pe piețele emergente

Cap I. Criza financiara.

Introducere

1.1 Criza financiara

Termenul de criza financiara se aplica unor situatii in care institutii sau bunuri finaciare isi pierd brusc o parte semnificativa din valoarea lor.

1.2 Criza subprime

Actuala criza, numita criza subprime, este o criza financiara determinata de scaderea brusca a lichiditatilor in pietele globale de credit si in sistemele bancare, cauzata de esecul companiilor care au investit in ipotecile subprime (cu grad ridicat de risc). Cauzele ei se intrevad inca de la sfarsitul secolului trecut, dar varful s-a atins in 2007 si 2008. Criza a scos la iveala grave deficiente in sistemul financiar global si in cadrul de reglementare.

1.3 Balonul imobiliar a explodat

In 2005-2006 dobanzile au inceput sa creasca si preturile caselor sa scada moderat in multe regiuni din SUA. Refinantarea creditului ipotecar a devenit dificila. Drept urmare imprumuturile nerambursate si lichidarile au crescut dramatic, pe masura ce termenii initiali au expirat si dobanzile variabile au crescut. Peste 1,3 milioane de case au ajuns sa fie lichidate numai in 2007, o crestere de 79% fata de anul precedent.

Preturile caselor au scazut, in loc sa creasca conform asteptarilor. In martie 2008 aproape 11% dintre americani detineau o casa care valora mai putin decat valoarea ipotecii. Casele noi nu s-au mai vandut asa de bine, iar piata a fost inundata de case provenite din lichidarile de ipoteci, ceea ce a dus la scaderea si mai accentuata a valorii caselor.

1.4 Criza financiara

Ca urmare a exploziei balonului imobiliar, toti cei care ale caror investitii erau legate de sectorul imobiliar au avut enorm de suferit. Pe masura ce piata dadea semne de panica, institutiile financiare au recunoscut pierderile legate de ipotecile subprime si au incercat sa ia masuri de redresare.

Criza financiara din septembrie si octombrie 2008

Considerata cea mai mare criza dupa Marea Depresiune din 1929, criza financiara actuala a intrat in faza acuta in septembrie 2008.

Primele institutii afectate de efectele negative ale crizei au fost, pe rand, Fannie Mae si Freddie Mac(nationalizate pentru evitarea falimentului pe 7 septembrie),Lehman Brothers(falimentara),

Meerril Linch(preluata de Bank of America) si AIG(creditata de FED cu 85 miliarde USD in schimbul a 80% din actiuni).Pana la sfarsitul saptamanii pietele sunt in criza, fiind salvate de la colaps de o injectie de lichiditati de 105 miliarde USD de la Fed. Organismele de reglementare din majoitatea tarilor dezvoltate iau masuri de oprire a colapsului.

Evenimentele se precipita. In SUA un plan de slavare in valoare de 700 miliarde USD este supus aprobarii senatului. Criza de lichiditati loveste din ce in ce mai multe institutii financiare din toata lumea. Guvernele sar in sprijinul institutiilor financiare, dar in unele tari situatia devine dramatica. Ungaria, Ucraina si Islanda sunt salvate de la blocaj financiar de UE, FMI si Banca Mondiala. Bursele cad spectaculos, iar volatilitatea este maxima.

Practic, increderea in sistemul financiar este minima. Bancile nu au de unde sa obtina credite pe termen scurt, fiind puse deseori in imposibilitate de plata. Creditul devine foarte scump, fapt care afecteaza si companiile si populatia care detine imprumuturi.

CAP II.Definitia conceptului

de piete emergente

Pietele emergente apar si se dezvolta în contextul mai larg al dezvoltarii pietei financiare internationale care „constituie o consecinta a necesitatilor manifestate de investitori si de cei care doresc sa-si plaseze capitalul financiar”. Astfel atingerea unui anumit nivel de saturatie a diferitelor zone economice precum si lipsa de atractivitate a castigurilor obtenabile pe anumite piete determina migrarea capitalurilor spre zone care sunt sau pot deveni interesante din punctul de vedere al castigurilor care se obtin, investind în aceste zone coroborat cu minimizarea riscului de piata asumat.

Tarile subdezvoltate, cele ramase în urma precum si cele iesite de sub dominatia ideologiilor socialist-comuniste, în necesitatea lor de a se dezvolta sunt interesate de atragerea investitiilor straine de portofoliu. Astfel apar si se dezvolta noi piete de capital în formare, cunoscute în literatura de specialitate ca „emergent market”.

În contextul noii ordini internationale si al globalizarii, asistam în ultimele decenii la o restructurare si redimensionare a pietei financiare internationale odata cu reorganizarea economiei mondiale. Criza datoriei externe din anii '80 din America Latina a dus la o serie de reforme majore în tari ca Mexic, Brazilia, Chile, Argentina, etc. Valul revolutionar din 1989 a pus în evidenta o imensa noua posibila piata în Europa Centrala si de Est si spatiul ex – sovietic, toate ca urmare a schimbarilor de regimuri politice care au atras schimbari majore si în plan economic. Au urmat apoi Africa si, în urma Razboiului din Golf, Orientul Mjlociu. Irakul se înscrie si el în acest trend si sunt previzibile si alte zone. La acestea se adauga dinamica zonelor asiatice în care pe lânga tigrii „traditionali” au aparut „tigrii tineri” Malaysia, Indonezia, Thailanda. Tot în zona asiatica, schimbarile si dinamica economiei chineze fac din aceasta piata una dintre cele mai atractive piete pentru marii investitori de capital. Astfel aceste zone au „descoperit” sau unele dintre ele printre care si România, au „redescoperit” rolul si importanta pietei de capital si burselor de valori în functionarea economiei.

Esenta paradigmei economice actuale dupa care se dezvolta pietele în formare presupune privatizare, democratizare, reducerea barierelor comerciale si disparitia pietelor de capital integrate vertical. Economia mondiala actuala se caracterizeaza prin flexibilitate inovatie si deschiderea pietelor.

O definitie unanim acceptabila si riguroasa a pietelor emergente este dificil de formulat datorita complexitatii si varietatii acestor piete. Un asemenea demers ar trebui sa faca posibila distinctia neechivoca între conceptele de piete dezvoltate, piete de frontiera, piete regionale, piete emergente, etc.

În momentul de fata, când se vorbeste de piete emergente ne gândim aproape automat la tari precum India, China, Mexic, Brazilia, Chile, Argentina, etc. Însa acestea nu reprezinta decât o mica parte din numarul pietelor emergente. Pe de alta parte în categoria pietelor emergente sunt cuprinse piete bursiere nou create, piete bursiere vechi însa aflate în economii ale unor tari în curs de dezvoltare, piete de capital reînfiintate, etc. Exista deci o mare diversitate de situatii si o dispersie însemnata a marimii, performantelor si atractivitatii acestor piete. Asadar se naste întrebarea legitima: se pot defini criteriile dupa care se poate stabili daca o piata este emergenta sau nu?

Cu un joc de cuvinte se mai spune despre o tara emergenta ca este „prea saraca pentru a fi bogata si prea bogata pentru a fi saraca”.