Criza financiară actuală - cauze, consecințe și soluții

Criza financiară actuală: cauze, consecinţe şi soluţii

Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol, sau chiar în ultimul secol. Recesiunea economică s-a extins în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982 sau cea din 1929-1933. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseşi bazele capitalismului modern. Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei actuale.

Cauzele turbulenţelor de pe pieţele financiare internaţionale

Sunt câţiva factori cheie ce au condus la situaţia actuală. Unul priveşte mişcarea ciclică inerentă a economiei, în pofida unor tendinţe de atenuare a amplitudinii fazelor. Expansiunea creditului alterneaza cu faze de încetinire. “Scăderea drastica a dobânzilor ăn SUA, dupa căderea bursieră de la finele deceniului trecut şi dupa 11 septembrie 2001, a stimulat extraordinar creditarea. Aceasta din urma a avut loc pe fondul globalizării pieţelor financiare şi a folosirii tot mai intense a inovaţiilor financiare/derivativelor. Din pacate, aceasta evoluţie a avut loc prin opacizarea pieţelor financiare, ocultarea riscurilor asumate de investitori. In această evolutie găsim o origine structurală a "gripării" pieţelor de credit. Criza actuala este una de solvabilitate pentru nu puţine entităţi financiare, ceea ce afecteaza economia reală printr-o încetinire a activităţii de ansamblu.”

Privită în ansamblu, criza financiară actuală s-ar putea defini drept un recul de proporţii al unei acumulări succesive de supralicitări înregistrate cu precădere la nivelul economiei SUA, cu reverberaţii nefaste, de o amploare semnificativă asupra economiilor emergente. “S-a supralicitat pe piaţa imobiliară, pe piaţa creditelor, pe piaţa de capital, comportamentul destul de agresiv al marilor grupuri financiare dublat de un cumul de factori externi nefavorabili a fost completat efectul de bulgăre de zăpadă”, declară un analist de la Prime Transaction”.

Manifestându-se sub principiul empiric “Când SUA strănută, restul lumii răceşte” criza financiară internaţională probează teoria potrivit căreia, o economie puternic dezvoltată se poate constitui în factorul declanşator al unor perturbări violente în planul economico-financiar global cu repercusiuni dezastruase pentru toate economiile, emergente sau nu.

Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci. Guvernatorul BNR se referă la două tipuri de cauze, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică, lucru menţionat recent de mai mulţi analişti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele două tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei .

Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud - Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori.

Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de subestimare a riscului şi o adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor. Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta înţelegere a riscurilor implicate.