Criza Financiară din 1929-1933 și Implicațiile Acesteia Asupra Politicii Monetare

INTRODUCERE

Economiştii definesc crizele financiare ca fiind o formă de manifestare a crizelor bancare, cu impact asupra stabilităţii financiare şi cu ajungere în stare de colaps a infrastructurii financiare, în absenţa intervenţiei Băncii Centrale.

Am ales ca tema de studiu “Criza financiară din perioada 1929-1933 şi implicaţiile acesteia asupra politicii monetare” datorită impactului produs la nivelul întregii lumi, dar şi ca urmare a curiozităţii pe care ne-a trezit-o acest subiect.

Lucrarea realizată este structurată în patru părţi, astfel:

- În prima parte vom prezenta principalele crize financiare ce au avut loc din anul 1900 până în prezent;

- Situaţia existentă înainte, în timpul şi după Marea Depresiune (aşa cum mai este denumită criza financiară din 1929-1933), o vom prezenta în cea de-a doua parte. Ne vom concentra asupra premiselor crizei, elementelor care au contribuit la manifestarea acesteia, precum şi asupra efectelor ei imediate şi modalităţilor de relansare a economiei;

- În cea de-a treia parte, vom face o comparaţie între criza din anii 1929-1933 şi cea actuală, evidenţiind punctele asemănătoare şi deosebirile dintre cele două;

- În ultima parte a lucrării, vom scoate în evidenţă concluziile desprinse în urma analizei realizate.

CRIZA FINANCIARĂ DIN 1929-1933 ŞI IMPLICAŢIILE ACESTEIA ASUPRA POLITICII MONETARE

I. Crizele financiare - un fenomen recurent

Dicţionarul de specialitate defineşte criza financiară ca fiiind „situaţia în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani (disponibilul). Aceasta înseamnă că lichiditatea este rapid evaporată deoarece banii disponibili sunt retraşi din banci, forţând astfel băncile fie să vândă propriile active şi investiţii, pentru a-şi acoperi necesităţile, sau să colapseze. Criza financiară poate duce la o criză economică.”

Considerăm că atunci când o criză economică este generată de o criză financiară, este afectată economia naţională, având efecte şi asupra economiei mondiale, într-o anumită măsură, în funcţie de modul cum este percepută criza. Crizele survin după o perioadă de avânt economic, în care se înregistrează creşteri de preţuri ale activelor investiţionale, alimentate de expansiunea creditului bancar.

De-a lungul timpului au avut loc numeroase crize financiare, principale fiind următoarele:

- Panica din 1907, SUA

Denumită şi „Criza bancherilor” aceasta a fost generată de colapsul sistemului bancar, sistem ce s-a confruntat cu retrageri masive de bani, cu falimente şi cu o scădere drastică a încrederii în bănci. În luna martie, şi apoi în octombrie, DJIA (Dow Jones Industrial Average) a înregistrat scăderi semnificative, lichiditatea necesară sistemului bancar fiind asigurată de SUA şi banca JP Morgan.

- Criza financiară interbelică (1929 – 1933)

A început pe 24 octombrie 1929 când a avut loc scăderea drastică a bursei din New York cu 40% şi prăbuşirea sistemului bancar. Este considerată o criză de supraproducţie, agravată de scăderea puternică a puterii de cumpărare a populaţiei. La nivel mondial a fost afectată producţia de fontă, cupru, oţel, huilă, sare, cantităţi uriaşe de produse rămânând nevândute, în depozite. După o perioadă de creştere economică fantastică, a urmat o perioadă de recesiune, cu efecte devastatoare pentru întreaga lume.

- Criza petrolului din anul 1973

A debutat la data de 15 octombrie 1973 când Egiptul, Siria şi ţările arabe din OAPEC nu au mai livrat petrol către SUA şi Olanda, în special. Pentru prima dată preţul petrolului a avut o creştere uriaşă de 300%. Ţările importatoare au fost serios afectate, această criză reprezentând punctul de pornire al unei noi abordări legate de consumul de energie.

- Lunea neagră 1987 - SUA

În data de 19 octombrie 1987 s-au înregistrat cele mai mari scăderi bursiere din istorie, companiile înregistrând pierdere de 500 miliarde $ din capitalizare, asta după ce în urma cu două luni de zile indicele DJIA ajunsese la un nivel maxim de 2722 puncte, având o creştere de 44% faţă de sfârşitul anului 1986.

- Criza din Mexic - 1994

O dată cu schimbarea preşedintelui s-a trecut la un curs de schimb liber, iar datorită tensiunilor anterioare acumulate în economie, peso s-a devalorizat cu 80% faţă de dolar în doar o săptămână (de la 4 la 7,2 peso pe $). SUA a intervenit rapid prin cumpărarea de peso direct din piaţă şi prin garantarea unui împrumut de 50 miliarde $, situaţia revenind la normal, moneda stabilizându-se la un nivel de 6 peso/dolar.

- Criza asiatică din 1997 – 1999

A avut loc în Thailanda, în iulie 1997, ca urmare a devalorizării masive a bath-ului faţă de dolar, prin adoptarea unui curs liber de către Guvern. Având şi o datorie externă uriaşă, Thailanda aproape că a intrat în faliment. Criza s-a răspândit rapid, cuprinzând toată Asia de Sud-Est, inclusiv Japonia, cele mai afectate ţări fiind Korea de Sud, Indonezia şi Thailanda.