Datoria externă a Republicii Moldova - tendință, factori, perspective

INTRODUCERE

Actualitatea temei, Indiscutabil datoria externă e unul din indicatorii importanţi care sintetizează evoluţia economică a oricărui stat. În condiţiile în care Guvernul Republicii Moldova a încheiat recent un nou acord de asistenţă financiară cu Fondul Monetar Internaţional, prezintă un interes deosebit cum stă ţara noastră per ansamblu la capitolul datorie externă.

Scopul cercetării, constă în reliefarea structurii datoriei externe, trasarea unor tendinţe de viitor şi rolul creditelor externe în dezvoltarea economiei naţionale.

Sarcinile referatului, desmnarea factorilor ce influenţează asupra datoriei externe, a indicatorilor de apreciere, evaluarea managementului serviciului datoriei externe ţi explicarea structurii date a datoriei externe.

Obiectul investigat, îl constituie datoria externă ca parte componentă a Balanţei de Plăţi Externe şi a obligaţiilor statului faţă de străinătate.

Subiectul cercetări, este analza evoluţiei structurii datoriei externe a Republicii Moldova.

Metodologia cercetării, La baza metodei de cercetare stă observarea directă şi indirectă a realităţii economice, redate în principal prin intermediul informaţiei valorice, interpretate şi analizate cu ajutorul abstracţiei ştiinţifice. De asemenea, inducţia, deducţia şi modelul matematic sînt elemente a cercetării.

Baza informaţională, lucrări ştiinţifice, date ale Băncii Naşionale a Moldovei şi a altor instituţii ale statului, publicaţiile din mass-media etc.

Structura referatului, include introducerea, 3 capitole şi concluziile.

Primul capitol este orientat la investigarea teoretică a obiectului cercetat, la formularea şi expunerea conceptelor de bază, fundamentarea metodelor de analiză etc.

Al doilea capitol are un caracter analitic pronunţat, cuprinde analize aprofundate, conţine calcule, evidenţiază probleme etc.

Al treilea capitol este destinat analizei situaţiei actuale şi formularea unor directive de desfăşurare a problemei date pe viitor.

1. CONCEPTUL DE DATORIE EXTERNĂ ȘI INDICATORII DE APRECIERE

Împrumuturile externe constituie una din formele exportului de capital. În orânduirile precapitaliste şi în perioada manufacturieră de dezvoltare a capitalismului împrumuturile externe se întâlneau în mod sporadic. O dezvoltare mai mare acestea au căpătat abia în perioada maşinismului.

În secolul al XX-lea, împrumuturile externe au cunoscut o dezvoltare fără precedent, ca urmare a formării, pe piaţa ţărilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care îşi caută plasament peste graniţă în condiţii mai avantajoase decât în interior.

Noţiunea de datorie externă nu se suprapune perfect aceleia de datorie publică externă. Noţiunea de datorie externă este mai largă decât aceea de datorie publică externă şi are mai multe sensuri:

a) datorie externă brută în sens larg, care cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care rezidenţii unei ţări, persoane fizice şi juridice, le datorează străinătăţii la un moment dat Această interpretare vizează toate obligaţiile băneşti faţă de străinătate, indiferent dacă au caracter public sau privat, de gradul lor de exigibilitate, de existenţa sau nu a unei garanţii. Deşi corectă, ea nu are aplicabilitate practică.

b) datorie externă brută în sens restrâns, care cuprinde obligaţiile băneşti faţă de străinătate, cu următoarele excepţii.

c) datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlalte instituţii din sistemul său care cuprinde:

- sumele datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută, bunuri sau servicii cu o perioadă de rambursare mai mare de un an;

- sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publică. In această interpretare, datoria externă nu cuprinde datoria persoanelor private către străinătate negarantată de autorităţile publice;

- datoria din tranzacţiile cu Fondul Monetar Internaţional;

- datoria care poate fi achitată, la opţiunea debitorului, în moneda ţării sale;

- sumele datorate unor creditori rezidenţi în străinătate, pentru care nu au fost stabilite termene de plată.

d) datoria externă netă, care cuprinde diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în străinătate (disponibilităţi valutare, împrumuturi acordate, investiţii directe, titluri, diverse alte creanţe şi valori) şi activele deţinute de rezidenţi străini în ţara considerată (împrumuturi pri¬mite de la guverne, agenţii guvernamentale şi alte entităţi publice, credite primite de la bănci private, organisme financiare şi alţi creditori, investiţii de capital, titluri, disponibilităţi valutare şi alte valori aparţinând unor persoane publice sau private străine).