Deficitul bugetar în perioada de tranziție

Ca urmare a cresterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu sporirea veniturilor publice, bugetele se întocmesc si se încheie tot mai frecvent cu deficit, care este opusul excedentului bugetar-când suma veniturilor publice depaseste valoarea cheltuielilor publice. În institutiile publice în care, înca din faza de elaborare a bugetului se constata ca soldul acestuia este negativ, este vorba despre un deficit de bugetare.

Deficitul care provine din diferenta dintre suma cheltuielilor publice ocazionate de platile prin transferuri si cele pentru cumparare de bunuri si servicii publice, pe de o parte si suma veniturilor publice, pe de alta parte, este considerat deficit primar. Daca se întregesc cheltuielile publice cu platile de dobânzi aferente împrumutului public, se obtine deficitul total.

Punctul initial al tranzitiei

Startul tranzitiei a fost mult mai dificil in Romania decat in alte state ex-socialiste central-europene. Economia era aproape integral etatizata; in formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era in 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat si in conflict cu criteriile de rationalitate, devenise complet inert la semnalele realitatii. Realizarea productiei in unitati supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficienta acesteia a fost agravata in anii '80 atat de continuarea investitiilor in ramuri puternic energointensive, cat si de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipate fortata a datoriei externe.

Slaba motivatie a muncii, dublata de politica artificiala a “ocuparii depline”, altera si mai mult competitivitatea productiei nationale. Efectul cumulat al acestor factori l-a constituit deteriorarea standardului de viata al populatiei, blocarea Romaniei intr-un perimetru de subdezvoltare, compromiterea sanselor sale de a se racorda la noile evolutii ale civilizatiei.

Demontarea brusca, dupa decembrie 1989, a sistemului de comanda s-a soldat intr-o prima etapa cu adancirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregatire a clasei politice, managerilor si in general a populatiei pentru a actiona in conditiile democratiei si mecanismelor de piata. Circumstantele neprielnice in care a debutat in Romania procesul tranzitiei explica intr-o masura importanta disfunctionalitatile evidente ce l-au insotit. Nu insa integral, deoarece acestea sunt imputabile si modului cum a fost gestionata reforma.

Evolutia economiei in anii 1990- 2004

Analiza indicatorilor macroeconomici, in perioada 1990 – 2004, evidentiaza transformarile importante ce s-au produs pe plan economic si social, dar si intarzierile inregistrate in promovarea mecanismelor de piata, in pregatirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii romanesti.

1. Transformarea esentiala a economiei romanesti in deceniul trecut, care ofera sanse reale unei dezvoltari durabile in viitor, consta in deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii, in declansarea procesului de conexare a tarii noastre la noile evolutii ce se deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale Romaniei cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atat din punct de vedere al fluxurilor comerciale de marfuri si servicii, cat si din cel al influxurilor de investitii straine. De exemplu, ponderea exporturilor catre statele membre ale Uniunii Europene in totalul exporturilor romanesti a crescut de la 24,8% in anul 1989, la 65,5% in anul 2004, iar ponderea importurilor din Uniunea Europeana reprezinta, in anul 2004, 60,4% din totalul importurilor Romaniei, fata de 13,1% in anul 1989.

Componentele comertului nostru exterior au inregistrat unele mutatii notabile, ponderea lor in cadrul produsului intern brut crescand de la 20,9% in anul 1989, la 30,1% in anul 2004, in cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3%, in cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat intr-o proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe in Romania.

2. Persistenta unei rate inalte a inflatiei a fost una din cauzele principale ale scaderii ratei investitionale, datorita cresterii riscului in cadrul mediului de afaceri romanesc (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de amplificarea economiei necontabilizate). Acelasi efect negativ l-a avut si diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobanzilor active. Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale a intretinut ritmul lent al restructurarii.

Ea se datoreaza si volumului relativ restrans al fluxurilor de investitii straine directe, Romania plasandu-se in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in acest domeniu (calculat pe locuitor, stocul investitiilor straine directe se situeaza in jurul a 240 EURO la sfarsitul anului 2004, comparativ cu 1900 in Ungaria si 1518 in Republica Ceha).