Definirea pieței finaciare

Piata financiara poate fi definita œ generic œ ca fiind ”locul‘ de întâlnire al detinatorilor de

capitaluri (pentru diverse perioade de timp), cu cei care au nevoie de respectivele capitaluri

pentru derularea diverselor activitati œ fie în interes comercial, fie în interes privat sau în

interes public. Deci piata financiara este locul de întâlnire al ofertei de capitaluri cu cererea de

capitaluri.

Piata financiara1 functioneaza mai ales2 datorita institutiilor specializate œ numite si

intermediari financiari œ care ajuta si simplifica foarte mult întâlnirea cererii si a ofertei de

capitaluri/ fonduri banesti atât în spatiu (evitând deplasarea fizica a celor interesati, adesea

costisitoare) cât si în timp (reducând la minimul posibil perioada necesara cautarii

contrapartidei interesate). Apelul la un intermediar financiar permite atât utilizatorului de

fonduri, cât si investitorului œ cel care detine fondurile si cauta un plasament pentru ele œ sa

intre în contact într-un timp foarte scurt si cu costuri minime œ costurile fiind în special

reprezentate de comisionul intermediarului si, uneori, de cheltuielile legate de încheierea

tranzactiilor.

Motivatiile celor care apeleaza la piata la piata financiara pot fi diverse si variate.

Utilizatorii de fonduri apeleaza la piata financiara pentru a-si asigura banii necesari derularii

unor activitati diverse, pe care nu i-ar fi putut obtine pe alta cale. Ín cazul societatilor

comerciale œ e vorba mai a les despre societatile pe actiuni de mari dimensiuni3 - acestea fac

apel la piata financiara atât pentru a-si forma cât si pentru a-si majora capitalul social, precum

si pentru a obtine capital sub forma de împrumuturi pentru diverse intervale de timp. La piata

financiara mai apeleaza si societatile care desfasoara activitati de interes public (cele care

asigura transporturile în orase, iluminatul public, salubritatea, etc. si care sunt œ frecvent -

detinute de stat) œ mai ales pentru împrumuturi pe termen scurt, mediu si lung. Administratiile

centrale si locale fac apel la piata financiara tot pentru a împrumuta bani pe diverse perioade

de timp œ scurt, mediu sau lung œ si au nevoie de acesti bani pentru a-si putea desfasura

1 Pentru informatii suplimentare recomandam consultarea lucrarilor ”Bursa‘, vol.1, Ioan Popa, Ed.Adevarul,

Bucuresti, 1993, pag.40 si ”Bursa de valori‘, Bogdan Ghilic-Micu, Ed.Economica, Bucuresti, 1997

2 Ne permitem sa spunem ”mai ales‘, deoarece ”actorii‘ de baza ai oricarei piete financiare sunt investitorii si

emitentii de valori mobiliare.

3 Vezi Buletin Economic Legislativ nr. 12/ 1998

Piete financiare

Capitolul 1: Definirea pietei financiare

activitatile generale necesare unei bune functionari a comunitatilor locale si/ sau a unui stat

national.

A. Componentele pietei financiare

Piata financiara, în functie de termenul pentru care mobilizeaza capitalurile, este formata din

doua componente:

- piata monetara;

- piata de capital.

Piata monetara este ”locul‘ de întâlnire al ofertei de capitaluri disponibile pe termen scurt si

foarte scurt œ de la maxim 360 de zile la 24 de ore sau mai putin œ cu cererea pentru astfel de

capitaluri. Aceasta piata œ foarte dinamica œ asigura finantarea pe termen scurt a nevoilor

temporare care apar la societatile care deruleaza activitati în interes public (public utilities) si

la administratiile centrale si locale. De asemenea, la piata monetara fac apel bancile pentru a-

si acoperi deficitul temporar de resurse œ partea de piata la care bancile fac apel se numeste

piata interbancara. Ín plus, piata monetara poate servi si persoanele fizice œ daca acestea

considera ca trebuie sa faca apel la ea; dar persoanele fizice sunt servite mai ales prin

intermediul bancilor. Principalii intermediari œ si totodata utilizatori si ofertanti de resurse œ

care actioneaza pe aceasta piata sunt bancile comerciale. Acestea concentreaza în buna

masura capitalurile œ în special sub forma depozitelor bancare œ si pe care le ofera spre

utilizare celor care cauta astfel de resurse.

Nivelul de dezvoltare al oricarei piete monetare depinde de nivelul de dezvoltare economica

al tarii pe care este grefata. Totodata, piata monetara si tranzactiile ce se deruleaza pe aceasta

piata sunt foarte sensibile la modificarile înregistrate de rata dobânzii practicata de banca

centrala pentru atragerea capitalurilor disponibile si respectiv pentru utilizarea acestora.

Ratele de dobânda ce pot fi utilizate ca rate de referinta pe piata monetara pot fi:

‹ rata de reescont practicata de banca centrala;

‹ rata oferita pentru cei care plaseaza bani în titluri de stat pe termen scurt œ titluri

folosite pentru colectarea resurselor necesare finantarii nevoilor administratiei

centrale; de obicei rata dobânzii la titlurile de stat cu scadenta în 3 luni este

considerata rata dobânzii libera de risc;

‹ o combinatie a acestor doua rate, indexata cu rata inflatiei acolo unde este cazul.