Despre Uniunea Europeană

1. Contextul problemei

Cea de-a cincea largire a Uniunii Europene, care se va realiza prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est este o certitudine. Problema ce se pune este nu "daca si "cine", ci "cand".

Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis ca aceasta noua extindere a UE este un proces global, inclusiv si evolutiv, ce se va desfasura in etape, in functie de gradul de pregatire a fiecarui candidat. Procesul este unic si a fost conceput initial pentru 11 tari candidate (Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Slovacia ,si Slovenia). Ulterior li s-au alaturat Malta si recent, Turcia, fara ca aceasta din urma sa intre in calcul pentru o incepere imediata a negocierilor de aderare.

Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, a consfintit aceasta abordare prin decizia de a extinde negocierile propriu-zise de aderare cu cele cinci tari central si est-europene (printre care si Romania) aflate pana acum doar in faza de examinare analitica (screening) a gradului de adoptare si transpunere interna a legislatiei comunitare (acquis-ul comunitar). Procesul este structurat pe doua componente esentiale:

a. Strategia UE de pregatire a tarilor candidate pentru aderare (care include parteneriatele pentru aderare si asistenta de pre-aderare prin programele PHARE, ISPA, SAPARD, SPP, LSIF etc.)*

b. Acordurile europene de asociere, care sunt acte juridice bilaterale incheiate intre UE si fiecare stat candidat in parte.

Conceput sub forma unor etape pe care statele central si est-europene trebuie sa le parcurga pentru indeplinirea celor trei criterii de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, actualul proces depaseste prin dimensiune si complexitate oricare din extinderile precedente ale Uniunii Europene. Cele trei criterii sunt existenta unor institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului si respectarea minoritatilor; o economie de piata functionala, capabila sa faca fata presiunilor concurenliale de pe piata UE; capacitatea de a-sti asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii inclusiv prin subscrierea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare, elementul esential constituindu-l adoptarea si transpunerea in practica a legislatiei UE.

La aceste criterii se adauga un al patrulea, introdus de Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, si anume capacitatea administratiei tarilor candidate de a gestiona calitatea de membru al UE.

Pe langa conditiile mentionate, la stabilirea momentului admiterii efective de noi membri se va lua in calcul si capacitatea UE de a primi alte state in interiorul sau fara a-si vedea compromise obiectivele stabilite prin Tratatul de la Amsterdam, capacitate care se reflecta in eficienta institutiilor si politicilor comunitare de a gestiona procesul decizional si repartizarea fondurilor din bugetul comunitar intr-o Uniune cu 27-30 de membri.

2. Aspecte procedurale

Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999, stabileste procedura de urmat in cazul admiterii unui nou membru in UE. Dupa primirea cererii oficiale prin care un stat solicita aderarea la Uniune, Consiliul UE cere Comisiei Europene sa elaboreze un aviz privind gradul de indeplinire de catre statul candidat a criteriilor de la Copenhaga si Madrid, aviz incheiet cu propunerea de a incepe sau nu negocieri de aderare.

Cererea de admitere in UE impreuna cu avizul Comisiei Europene fac obiectul analizei Consiliului European, compus din sefii de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii care, dupa consultarea Parlamentului European (avizul acestuia din urma este doar consultativ in etapa de incepere a negocierilor), decide daca incepe sau nu negocierile de aderare cu statul candidat respectiv.

Negocierile dureaza, de regula, cativa ani si se se finalizeaza cu un tratat de aderare care este supus ratificarii de catre parlamentele statelor membre, parlamentul tarii candidate si Parlamentul European (in aceasta faza avizul poate bloca aderarea). Procedurile de ratificare dureaza cca. 1 ½ - 2 ani. Abia in acest moment apartenenta la Uniunea Europeana devine efectiva.

In cazul concret al admiterii tarilor din Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania, negocierile sunt precedate de un exercitiu de examinare analitica ("screening") format din doua etape:

o cea multilaterala (cu toate tarile candidate) are un scop didactic, de familiarizare a candidatilor cu ansamblul acqui-ului comunitar;

o cea bilaterala (cu fiecare stat candidat in parte) in care se trece in revista, domeniu cu domeniu, progresele realizate de tara respectiva