Dezvoltarea rurală - unul dintre pilonii PAC

Pe plan international, Uniunea Europeana detine o influenta crescânda, comensurata prin importanta sa economica, standardul de viata al cetatenilor sai, locul sau în forurile diplomatice, comerciale si monetare. Actuala Uniune Europeana si-a asigurat un loc deosebit ca putere în lume, devenind un punct de referinta.

Mai mult de jumatate din populatia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE) traieste în zonele rurale, care acopera 90% din teritoriul european. Aceasta face ca politica de dezvoltare rurala sa fie un domeniu de importanta vitala. Cresterea animalelor si silvicultura ramân factori esentiali pentru utilizarea terenurilor si gestionarea resurselor naturale din zonele rurale ale UE, reprezentând, în acelasi timp, o platforma pentru diversificarea economica a comunitatilor rurale. Prin urmare, consolidarea politicii de dezvoltare rurala a devenit o prioritate pentru Uniune.

Jumatate din suprafata de teren a UE este cultivata. Fie si numai acest fapt subliniaza importanta agriculturii pentru mediul natural al UE. Între cultivarea pamântului si natura se exercita o profunda influenta reciproca. De-a lungul secolelor, cultivarea pamântului a contribuit la crearea si întretinerea unei varietati de habitaturi semi-naturale valoroase. Astazi ele modeleaza multe din peisajele de pe întregul teritoriu al UE si adapostesc o varietate bogata de animale si plante salbatice. Între bogatia mediului natural si practicile agricole exista legaturi complexe.

Desi multe dintre habitaturile valoroase ale Europei sunt întretinute printr-o agricultura extensiva, o gama larga de specii salbatice depinzând de aceasta pentru a supravietui, practicile agricole pot avea si un impact daunator asupra resurselor naturale. Poluarea solului, apei si aerului, fragmentarea habitaturilor si diminuarea vietii salbatice pot fi rezultate ale unor practici agricole si utilizari ale terenului necorespunzatoare. Politicile UE, si mai ales PAC, sunt de aceea tot mai mult îndreptate în directia prevenirii riscurilor de degradare a mediului, încurajând în acelasi timp fermierii sa continue sa joace un rol pozitiv în întretinerea zonelor rurale si a mediului înconjurator. Integrarea obiectivelor ecologice în politica agricola a început în anii 80.De atunci încoace, PAC a fost tot mai mult adaptata obiectivelor de durabilitate.

Obiectivele PAC cuprind ajutorarea agriculturii pentru ca aceasta sa-si îndeplineasca rolul multifunctional în societate: producerea de hrana sigura si sanatoasa, contributia la dezvoltarea durabila a zonelor rurale, precum si protejarea si îmbunatatirea mediului în care se practica agricultura si a biodiversitatii sale.

Pentru UE a fost totodata important sa stabileasca reguli comune pentru aprobarea organismelor modificate genetic (OMG) în agricultura. Cum mai mult de jumatate din populatia celor 27 de State Membre ale UE traieste în zonele rurale, care acopera 90% din teritoriu, politica dezvoltarii rurale este un domeniu de importanta vital pentru UE. Agricultura si silvicultura sunt principalele sectoare care folosesc terenul în si ca atare acestea joaca un rol important în centrul comunitatilor rurale ca baza a unei puternice structuri sociale si a viabilitatii economice, precum si din perspectiva gestionarii resurselor naturale si a peisajului. Numeroase sondaje de opinie atât din Statele Membre ale UE demonstreaza clar ca un mediu rural viu si durabil are importanta pentru cetatenii europeni.

Zonele rurale sunt locuri unde oamenii traiesc, muncesc, calatoresc si gasesc resurse esentiale precum solul si apa pentru a cultiva plante si a hrani animale. Prin urmare, peisajul reflecta activitatile oamenilor care locuiesc acolo. Oamenii au modelat întotdeauna peisajul dupa nevoile lor, construind drumuri, poduri, case sau fabrici. Diferitele activitati agricole au ca rezultat peisaje foarte diferite asa cum sunt pasunile pentru hrana animalelor, pamântul arabil pentru culturi, livezile, plantatiile de maslini sau de vita de vie.