Diagnosticul Financiar

Profundele schimbari care se produc in sistemele economice ale tarilor au ca rezultat necesitatea analizei situatiei unei firme, atat prin prisma dezvoltarii sale interne, cat si in functie de pozitia ei in raport cu alte firme care o cocureaza pe piata.

Dintre elementele care se utilizeaza traditional pentru analiza financiara se distinge metoda indicatorilor financiari. Aceasta inseamna exprimarea, pe baza unei cifre, a unei valori, a unui aspect al activitatii economico-financiare.

Diagnosticul complet presupune mai multe niveluri de analiza: diagnosticul contabil, diagnosticul financiar, diagnosticul tehnico-comercial si diagnosticul resurselor umane.

Un bun diagnostic financiar necesita studiul a trei dimensiuni: lichiditatea financiara, indatorarea si rentabilitatea. Diagnosticul se poate stabili prin analiza financiara pe baza informatiilor oferite de documentele contabile de sinteza si raportare: bilantul, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie.

Diagnosticul financiar al firmei are ca obiectiv esential studiul static, dinamic si comparativ al activitatii desfasurate de societatea comerciala care sa permita pronuntarea cu privire la rezultatele obtinute, echilibrele financiare, resursele si destinatia acestora precum si in legatura cu randamentul capitalurilor investite.

In majoritatea situatiilor, diagnosticul financiar este precedat de ajustari ale situatiilor financiare, acestea avand in vedere:

1. Ajustari de normalizare a informatiei contabile si de eliminare a elementelor extraordinare. Ideea generala a ajustarilor este sa prezinte datele pe baza unor standarde si principii contabile acceptate, aceasta urmarind ca informatia financiar contabila sa fie prezentata pe o baza comparabila cu a altor firme si sa permita fundamentarea asteptarilor asupra dezvoltarii viitoare a intreprinderii.

Intre ajustarile înscrise avem in vedere:

-metodele de contabilizare a stocurilor;

-sistemul de amortizare;

-politica de capitalizare a diferitelor categorii de cheltuieli;

-recunoasterea veniturilor si cheltuielilor;

-tratamentul imobilizarilor necorporale.

Intre elementele extraordinare se au in vedere:

-pierderi sau castiguri atipice din vanzarea activelor;

-operatii discontinue;

-pierderi sau profituri extraordinare (incendii, inundatii, costuri generate de litigii, vanzari de linii ale afacerii).

2. Analiza ajustarilor de normalizare. Ajustarile care asigura o situatie de normalitate a activitatii firmei vor fi realizate doar atunci cand se urmareste evaluarea unui pachet de control. Aceste ajustari pot include:

-eliminarea operatiilor ineficiente, care genereaza costuri majore si iesiri importante de lichiditati din companie;

-schimbarea structurii capitalului si a structurii activelor;

-schimbarea politicii tranzactiilor companiei cu persoane din cadrul firmei.