Dinamica cheltuielilor publice în România și factorii de influență asupra acesteia

CAP 1.Conceptul de cheltuieli publice şi conţinutul acestora

Statul este cel mai important decident public, care pe măsura creşterii gradului de democratizare a vieţii publice şi a creşterii complexităţii vieţii economice şi sociale, renunţă la o parte tot mai mare din deciziile publice în favoarea colectivităţilor locale. Pentru realizarea practică a deciziilor publice, statul, colectivităţile locale şi alte entităţi publice efectuează costuri financiare, cunoscute drept cheltuieli publice. Prin urmare cheltuielile publice pot fi definite ca fiind costurile realizării politicilor publice. Cheltuielile publice concretizează cea de-a doua faza a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, respectiv cea de distribuire, vizând repartizarea resurselor financiare publice pe diverse destinaţii.

Cheltuielile publice se deosebesc de cheltuielile bugetare,acestea din urmă reprezentând doar o parte a cheltuielilor publice. Cheltuielile bugetare se referă numai la cheltuielile care se acoperă de la bugetul de stat,din bugetele locale şi din bugetul asigurărilor de stat. În acest fel cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice. Aşadar cheltuielile publice sunt formate din:

- cheltuieli bugetare, acoperite din resurse financiare publice constituite în bugetul de stat, bugetul asigurărilor social de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;

- cheltuieli extrabugetare,acoperite din resurse financiare publice constituite în afara bugetului de stat;

- cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaţie specială.

Cheltuielile publice înglobează cheltuielile efectuate prin intermediul instituţiilor publice, care se acoperă fie de la buget,fie din fondurile extrabugetare, sau de la bugetele proprii ale instituţiilor,pe seama veniturilor obţinute de acestea.

Noţiunea de cheltuieli publice este strans legată de îndeplinirea funcţiei de alocare a finanţelor publice,vizând repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului.

Conceptul de cheltuieli publice indisolubil legat de conceptul de sector public, care poate fi privit ca reflectând tranziţii bugetare, întreprinderi publice, reglementare publică etc. Toate aceste componente sau politici sunt semnificative în privinţa ocazionării de cheltuieli care sunt menite să acopere nevoi de interes general:educaţie, sănătate, apărare etc.

Conceptul de cheltuieli publice admite mai multe accepţiuni,dintre care cele mai frecvente regăsindu-se în planul juridic şi economic.

Din punct de vedere juridic acest concept semnifică o plată legată de funcţionarea instituţiilor publice şi, în general, de înfăptuirea activităţilor cu caracter public. În ceea ce priveşte prima accepţiune se are în vedere faptul că cheltuielile publice se realizează de către organe şi entităţi publice competente,pe baza normelor legale.

Din punct de vedere economic, conceptul de cheltuieli publice exprimă procesele economice de repartiţie a PIB, constând în alocarea şi utilizarea resurselor financiare, având ca scop realizarea de acţiuni considerate de interes public, la nivel naţional sau al colectivităţilor locale. Aceste procese economice de consum public de resurse vizează satisfacerea nevoilor de utilităţi sociale publice.

Astfel în sens economic, prin conceptul de cheltuieli publice se exprimă procese şi relaţii economico-sociale în formă bănească ce se desfăşoară între stat pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu prilejul repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii atribuţiilor acestuia.

De asemenea putem aborda noţiunea de cheltuieli publice, din punct de vedere al concepţiei clasice şi a celei moderne. Potrivit doctrinei clasice cheltuielile publice erau considerate ca fiind un consum nerecuperabil de produs naţional având un impact negativ asupra dezvoltării economice şi sociale. Mai presupunea, limitarea cheltuielilor publice la strictul necesar asigurării funcţionării normale a instituţiilor de stat. În concepţia economiştilor clasici statul era considerat doar un consumator de resurse pentru realizarea acţiunilor cu caracter public finanţate din resursele publice.

Spre deosebire de concepţia clasică, în concepţia modernă, cheltuielile publice sunt procese de realocare a resurselor cu un impact pozitiv şi un nivel mai sporit. Cheltuielile publice îndeplinind pe lângă rolul financiar şi un rol intervenţionist.

Cheltuielile publice cuprind atât sfera activităţilor nemateriale, cât şi pe cea a activităţilor materiale. Ele vizează finanţarea acţiunilor de interes public cu un conţinut preponderent social-cultural şi de servicii generale, inclusiv de apărare naţională, dar şi unul economic. În acest fel se formulează condiţiile necesare funcţionării organelor şi instituţiilor de stat, care, principial, desfăşoară activităţi nemateriale, sau realizării unor procese economice, de producere de bunuri şi servicii, ce se reflectă în produsul naţional.