Discriminarea la Locul de Munca

DEFINIREA DISCRIMINARII

In multitudinea si diversitatea problemelor din contemporaneitate, discriminarea este infatisata adesea ca o realitate care a atins si atinge situatiile limita, violente chiar, la nivelul societatii si al individului. Fie ca este vorba de diferenta de sex, de varsta, de rasa, de situatie materiala, de acces la informatie si la adevar, toate formele pe care le poate dezvolta diferenta, transformata intr-un motiv al excluderii lezeaza conditia umana.

Pentru a intelege implicatiile discrimninarii si caracterul sau fundamental, nu trebuie ocolite semnificatiile care au fost acordate conceptului de catre diversi autori.

Asa cum apreciaza Milton Friedman (1995) exista reale probleme in definirea si interpretarea discriminarii. Un om care practica discriminarea plateste pretul atitudinii sale. Este foarte greu sa vezi ca discriminarea poate avea orice alta semnificatie, ca este o chestiune de gust al unora, pe care altii nu-l impartasesc.

G.A.Cole (1990, pag.129) defineste discriminarea ca fiind “ practica ilegala de a trata mai putin favorabil pe unii indivizi in comparatie cu altii din cauza ca sunt diferiti ca sex, rasa, religie, etc”.

Pentru Malcom Payne (1997, pag.245) discriminarea “ inseamna sa identifici indivizi si grupuri cu anumite caracteristici si sa-i tratezi mai putin bine decat oamenii sau grupurile cu caracteristici conventional evaluate “.

La S.Chelcea (1981, pag.84) aspectul legal sau practica nu apar atat de necesare in definirea discriminarii care se prezinta mai degraba ca “ tratament diferentiat favorabil sau nefavorabil al indivizilor care au aceleasi calitati, dar apartin anumitor grupuri sociale, etnice sau religioase “.

La intrebarea “ ce este discriminarea?” Michael Banton propune urmatoarea definitie: “ tratament diferentiat pe temeiul sexului, religiei, originii etnice, etc.” (1998, pag.10), ce functioneaza mai degraba ca o definitie orientativa, decat ca o expresie a esentei discriminarii.

In incercarea de a aborda problematica discriminarii s-a eliminat pe cat posibil prezentarea unor argumente si contraargumente morale si general filosofice asupra legitimitatii sau lipsei de legitimitate a discriminarii si s-a subscris la o definitie pur obiectiva a discriminarii. M. Banton (1998, pag.134):”cel mai bine este ca discriminarea sa fie definita obiectiv, ca tratament diferentiat, si sa se cerceteze separat daca ea este ilegala sau morala.”

INTRODUCERE

In construirea cadrului teoretic al proiectului, am utilizat o serie de concepte intercorelate, precum egalitate de sanse, discriminare, discriminare de gen, fenomene ale discriminarii la local de munca, politici in domeniul egalitatii de gen. Prin urmare, un prim pas in consolidarea cadrului teoretic a fost delimitarea acestor concepte si surprinderea modului in care ele coreleaza. Dintre formele clasice de discriminare, de departe una dintre cele mai raspandite este cea de varsta, urmata de cea de gen. Mai noi sunt formele de discriminare in baza orientarii politice,sexuale,a bolilor potential transmisibile sau a persoanelor cu handicap. In mare parte, discriminarea clasica rezida in stereotipuri legate de o trasatura a unui grup, fie ca este etnie, sex, orientare religioasa sau politica.

Un fenomen la granita cu discriminarea este mobbing-ul. El poate fi considerat doar partial un tip de discriminare, deoarece se leaga exclusiv de locul de munca si se refera in principal la actiuni de presiune psihologica realizate asupra unui angajat de catre angajator sau un grup de colegi pentru a-l determina pe respectivul sa paraseasca postul respectiv, in conditiile in care concedierea lui nu este posibila, nu are motive intemeiate din punct de vedere al profesionalismului celui in cauza si ar atrage probleme legislative

asupra angajatorului. Angajatul care „trebuie”inlaturat suporta prin urmare pe termen lung o serie de nedreptati si umilinte, care il pun in imposibilitatea de a-si indeplini sarcinile de serviciu si care au ca scop sa il aduca in punctul in care, cedand psihic, sa plece singur de la respectivul loc de munca. Aceste umilinte si presiuni la care este supus ii aduc prejudicii psihice si sociale si ii pot afecta chiar starea de sanatate. Femeile pot fi mai usor tinta unui astfel tip de discriminare, dar statisticile europene arata totusi ca atat femeile cat si barbatii sunt tinte ale acestor actiuni, in procente aproximativ egale.

DISCRIMINAREA CLASICA PE PIATA MUNCII

Conceptul fundamental este egalitatea de sansa pe piata muncii, concept si principiu care sta la baza reglementarii relatiilor de munca in UE, preluat sau existent pre-aderare in statele membre.

Generic, egalitatea de sansa pe piata muncii se refera la accesul nediscriminatoriu la:

- alegerea unei profesii ;

- angajarea sau promovarea pe orice post sau loc de munca vacant, la orice nivel de

ierarhie profesionala ;

- informare si consiliere profesionala ;

- calificare, perfectionare ;

- conditii de munca care respecta normele de sanatate si securitate in munca conform

reglemantarilor in vigoare ;

- posibilitatea dezvoltarii profesionale ;

- plata egala pentru munca egala si pentru munca de valoare egala ;

- acces la beneficii extrasalariale sau masuri de protectie sociala.

Realitatea cotidiana a dovedit ca aceste deziderate sunt adesea incalcate, din motive care tin de diferite mobiluri. Majoritatea cazurilor de incalcare a acestor principii sunt forme de discriminare clasica (de gen,varsta, religie, arie geografica, orientare sexuala, boli cronice sau potential transmisibile sau diferite grade de handicap).