Drepturile Omului

1. Generalităţi

Respectarea drepturilor fundamentale este unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene şi condiţia esenţială pe care se bazează legitimitatea acesteia. In primul paragraf din Articolul 6 (F) al Tratatului Uniunii Europene se menţionează că “Uniunea are la bază principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi statului de drept, principii comune Statelor Membre,” în timp ce al doilea paragraf al articolului subliniaza că: “Uniunea va respecta drepturile fundamentale garantate de Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, semnată la Roma pe 4 noiembrie 1950, drepturi izvorâte din tradiţiile constituţionale comune Statelor Membre, ca principii generale ale dreptului comunitar”. Curtea de Justiţie a reafirmat în repetate rânduri această obligaţie a Uniunii Europene.

Tratatul de la Amsterdam a inclus o nouă prevedere în cadrul Articolului 7 (F1) din Tratatul asupra Uniunii Europene, care subliniază: “Consiliul, reunit la nivelul şefilor de stat sau guvern, acţionând în unanimitate, be baza unei propuneri înaintate de o treime din membri sau de către Comisie şi obţinând acordul Parlamentului European, poate să determine existenţa unei încălcări serioase şi repetate a principiilor enunţate în Articolul 6(1) de către un Stat Membru. În această situaţie, Consiliul, acţionând prin intermediul unei majorităţi calificate, poate decide suspendarea temporară a drepturilor rezultate din Tratatele în care sunt implicate ţările respective. Consiliul European de la Nisa (7-11 decembrie 2000) a propus introducerea unui avertisment preliminar în eventualitatea în care un Stat Membru ar risca să încalce principiile fundamentale ale UE.

2. Carta Drepturilor Fundamentale

În principiu, Carta reprezintă “o lege deja stabilită” , cu alte cuvinte ea adună într-un singur document drepturile fundamentale recunoscute de Tratatele Comunitare, de principiile constitutionale comune ale Statelor Membre, de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Cartele Sociale ale Consiliului Europeni.

Documentul stabileşte clar faptul că scopul său este acela de a proteja doar drepturile fundamentale ale indivizilor în ceea ce priveşte acţiunile desfăşurate de instituţiilor Uniunii Europene şi de statele membre în aplicarea tratatelor UE.

Proiectul Cartei a fost înaintat Consiliului European si Parlamentului European. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata de Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, urmare a Consiliului European de la Nisa din 7 decembrie 2000.

Carta Drepturilor Fundamentale acoperă drepturile în trei domenii:

- drepturi civile: drepturile omului şi dreptul la justiţie, garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului adoptată de Consiliul Europei;

- drepturi politice: care derivă din cetăţenia europeană stabilită prin Tratate;

- drepturi economice şi sociale: care includ drepturile stabilite de Carta Comunitară a Drepturilor Sociale ale Muncitorilor, adoptată pe 9 decembrie 1989 la summit-ul de la Strasbourg al şefilor de stat şi guvern din Statele Membre, sub forma unei Declaratii. 4

Carta enumera aceste drepturi în şase capitole Demnitate, Libertate, Solidaritate, Egalitate, Cetăţenie şi Justiţie. Capitolul şapte acoperă prevederile generale. Astfel, Carta consolidează toate drepturile individuale într-un singur text, implementând principiul indivizibilităţii drepturilor fundamentale. Aceasta Cartă stabileşte o distincţie, pe care textele europene şi internaţionale o evidenţiaseră deja, între drepturile civile şi politice, pe de o parte, şi drepturile economice şi sociale pe de altă parte, şi enumeră toate drepturile grupate în funcţie de principiile de bază ale demnităţii, libertăţii, egalităţii, solidarităţii, drepturile cetăţenilor şi justiţie.