Economia Bazată pe Cunoaștere

Economia bazată pe cunoştinţe reprezintă un nou tip de economie, radical deosebită de precedentele tipuri de economie pe care le-a cunoscut omenirea. Studiile şi analizele arată că revoluţia cunoştinţelor are la fel de profunde şi ample implicaţii economice, sociale şi politice, ca şi revoluţia industrială, care a generat economia şi democraţia industrială ce predomină în prezent.

Structura economiei bazată pe cunoştinţe evoluează de la resurse, procese, produse şi sisteme de distribuţie materiale la resurse, procese, produse şi sisteme de distribuţie simbolice. Un element esenţial al acestei schimbări este modificarea accentului pus asupra diferitelor componente ale stocului de capital existent în economie. Astfel, capitalul natural (resursele naturale şi mediul înconjurător), o resursă, în mare măsură, neregenerabilă, şi capitalul produs de om (capitalul fizic şi activele financiare), capital regenerabil pe termen scurt, sunt tot mai mult substituite de capitalul uman şi capitalul social, resurse practic inepuizabile.

Există mai multe definiţii ale acestei etape prin care trece economia, unele dintre

acestea punând accent pe globalizare şi digitalizare ca trăsături de bază ale noii economii,

altele gravitând în jurul conceptului de cunoaştere (cunoştinţe), denumirea utilizată fiind

„economia bazată pe cunoaştere (cunoştinţe)”.

Ovidiu Nicolaescu şi Luminiţa Nicolaescu definesc economia bazată pe cunoştinţe astfel: „în esenţă, economia bazată pe cunoştinţe se caracterizează prin transformarea cunoştinţelor în materie primă, capital, produse, factori de producţie esenţiali ai economiei şi prin procese economice în cadrul cărora generarea, vânzarea, cumpărarea, învăţarea, stocarea, dezvoltarea, partajarea şi protecţia cunoştinţelor devin predominante şi condiţionează decisive obţinerea de profit şi asigurarea sustenabilităţii economiei pe termen lung”1.

Economia bazată pe cunoştinţe prezintă următoarele trăsături ce o diferenţiază esenţial de toate tipurile de economii cunoscute anterior2 :

- “Primordialitatea cunoştinţelor în toate sferele activităţii economice, datorită impactului decisiv pe care îl au asupra funcţionalităţii şi performanţelor. În procesele de producţie cunoştinţele reprezintă un input mai important decât pământul, banii sau munca” ;

- „Concentrarea activităţilor economice, nu asupra producerii de bunuri, ci asupra tratării informaţiilor, acumulării cunoştinţelor şi producerii de bunuri-cunoştinţe, care tind să devină cele mai căutate şi preţuite mărfuri pentru agenţii economici” ;

- „Fundamentarea activităţilor economice nu în primul rând pe resurse tangibile (pământ, clădiri, echipamente), ci pe resurse intangibile, reprezentate de cunoştinţe şi de minţile oamenilor competenţi ;În cadrul societăţii cunoaşterii economia bazată pe cunoaştere (economia digitală, piaţa internet) este foarte importantă, decisivă,esenţială şi cuprinde utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii tehnologice şi organizaţionale”.

- „Capitalul cunoştinţe este un capital special, intangibil, fluid, a cărui posesiune în exclusivitate este dificil de asigurat şi care poate fi preluat şi reutilizat de alte organizaţii fără acordul proprietarului său” ;

- „Proliferarea echipamentelor şi produselor simbolice, concomitent cu diminuarea relativă a produselor fizice; produsele simbolice se bazează pe informaţii, a căror valoare este independentă de caracteristicile fizice ale acestor bunuri. Cardurile, comerţul electronic, bankingul electronic, pachetele de programe pentru calculatoare etc. reprezintă categorii de produse simbolice care vor predomina în economia bazată pe cunoştinţe”;

- „Demasificarea producţiei, în sensul eliminării necesităţii de a concentra cantităţi mari de resurse fizice şi umane într-o organizaţie, pentru a putea genera performanţe economice. Primii paşi s-au făcut prin sistemele, „just in time”, prelucrarea bazată pe integrarea computerelor etc.” ;

- „Dispariţia treptată a frontierelor dintre activităţile din cadrul organizaţiii şi dintre organizaţii la nivel sectorial, regional, naţional şi internaţional. Organizarea centrată pe diviziunea muncii şi ierarhie cedează locul organizării fundamentată pe munca în echipă, interschimbabilitatea sarcinilor şi funcţionalitatea interdepartamentală. Se diminuează treptat diferenţele şi graniţele dintre diverse domenii de activitate şi regimuri, în contextul internaţionalizării activităţilor” ;

- „Ponderea majoritară, în continuă creşterea a sectorului de servicii, în ansamblul economiei, în detrimentul sectorului de producţie” ;

- “Proprietatea intelectuală deţine o pondere apreciabilă în patrimoniile naţionale, în continuă creştere; în economia bazată pe cunoştinţe aflată la maturitate proprietatea intelectuală va fi majorată” ;

- “Generarea, exploatarea şi perfecţionarea tehnologiilor devine o activitate foarte răspândită şi importantă, condiţionată pentru supravieţuirea şi performanţele unei părţi apreciabile a organizaţiilor” ;