Economia de Piață

Principalele caracteristici ale economiei de piata.

Piata reprezinta unul dintre conceptele cele mai importante ale teoriei economice. De regula, ea este definita ca locul unde îsi gasesc expresia, totalitatea actelor de vânzare-cumparare.

Privita din punct de vedere istoric, piata a precedat cu mult ceea ce numim economie de piata. Din cele mai vechi timpuri, s-a practicat trocul, apoi s-a dezvoltat schimbul de marfuri mijlocit de bani, comertul devenind astfel o meserie. În decursul a sute de ani s-au constituit si functionat adevarate organizatii comerciale (de pilda, liga hanseatica), târguri (cele din evul mediu, mai ales din bazinul mediteranean, se caracterizau printr-o animatie deosebita), în fine, a luat o amploare mare comertul între state, cu deosebire acolo unde beneficiau de iesire la mare. Fiind un produs al dezvoltarii productiei de marfuri, piata s-a largit continuu, la început prin contopirea treptata a pietelor locale, izolate unele de altele, apoi extinzându-se la nivel national si international.

Care sunt principalele trasaturi ale unei economii de piata? Departe de a le putea enumera pe toate, vom încerca totusi sa punem în evidenta câteva care par mai importante.

1. Mecanismul economiei de piata presupune prin definitie existenta unor agenti economici (producatori, cumparatori, intermediari, banci, agentii comerciale etc.) autonomi si lideri în a alege între mai multe alternative. Într-adevar, o “piata obligatorie” este o contradictie în termeni. Temelia autonomiei o asigura însa, proprietatea. De aceea, existenta economiei de piata se bazeaza pe pluralismul formelor de proprietate, în cadrul carora forma dominanta o constituie proprietatea particulara.

2. O alta trasatura esentiala a economiei de piata o constituie confruntarea permanenta a cererii si ofertei de marfuri. În cadrul economiei de piata, agenti economici independenti si egali, îsi exercita totalitatea functiilor prin care pot fiinta ca elemente autoreproductibile ale organismului economic pe baza relatiilor voluntare stabilite între ei, relatii care formeaza mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de productie, bunuri de consum sub forma de marfuri si moneda. Libera confruntare între cerere si oferta face posibila stabilirea preturilor tuturor marfurilor (inclusiv a factorilor de productie si monede), preturi care joaca, astfel, rolul de instrument unic si obiectiv de alocare a resurselor economice pentru realizarea produselor si serviciilor de care societatea are nevoie.