Economia subterană

ECONOMIA SUBTERANA

Cumpana dintre milenii ne înfatiseaza amploarea deosebita a activitatilor economice ce se desfasoara în statele puternic dezvoltate din Europa, America si Asia. Relatiile economice internationale cunosc un dinamism fara precedent, fiind integrate noi state si sisteme economice, au loc asocieri si fuziuni între societati multinationale.

Este in afara oricarei îndoieli faptul ca în acest nesfârsit teritoriu al economiei se initiaza, dezvolta si finalizeaza un numar impresionant de afaceri ilegale. Frauda lezeaza economia în ansamblul ei, cauzeaza imense pierderi financiare, slabeste stabilitatea sociala, ameninta structurile democratice, determina pierderea încrederii în sistemul economic, corupe si compromite institutiile economice si sociale.

Sfera activitatilor pe care le poate include economia subterana este deosebit de cuprinzatoare, fapt justificat prin fluiditatea, dinamica si flexibilitatea sa în raport cu realitatea economica.

În vederea diferentierii tipurilor de fraude au fost depuse eforturi deosebite care sa permita identificarea economiilor subterane, crearea metodelor operationale de estimare a marimii, caracteristicilor si componentelor acestora.

Criteriul elementar de delimitare a celor doua sectoare, formal si informal, este institutionalizarea activitatii: adera sau nu la regulile institutionale. Fiecare activitate ascunsa este caracterizata de reguli institutionale care sunt încalcate în mod voit. Masura dimensiunii fiecarei activitati ascunse este venitul agregat generat de catre fiecare activitate de acest gen în parte. Corespunzator activitatilor ascunse mentionate mai sus, exista patru tipuri de economii subterane identificate:

1. economia ilegala;

2. economia neraportata;

3. economia neînregistrata;

4. economia informala.

Economia ilegala degaja venituri provenite din activitati economice care încalca statutele legale si formele legitime de comert. Participantii la acest gen de activitati sunt implicati în producerea si distribuirea de bunuri si servicii prohibite.

Oficialitatile si organele de control sunt interesate în monitorizarea marimii si a consecintelor sociale ale activitatilor ilegale. Cele mai notabile activitati ilegale sunt reprezentate de producerea si distribuirea de substante prohibite (trafic de droguri) si de schimbul valutar în afara pietei oficiale. Productia ilegala de droguri reprezinta o sursa importanta de venituri, venituri care intra ulterior pe piata formala. Existenta tranzactiilor ilegale cu valute determina reducerea costurilor de tranzactionare si creeaza o bariera împotriva fluctuatiilor monedei nationale.

Economia neraportata este reprezentata de activitatile economice care eludeaza reglementarile de natura fiscala, respectiv acele activitati care raporteaza venituri impozabile mult sub nivelul lor real. Apare astfel gapul impozabil, respectiv o diferenta între suma care trebuia varsata autoritatii fiscale si suma efectiv colectata de catre aceasta. Consecinta evidenta a veniturilor neraportate, respectiv a gap-ului, este reprezentata de aparitia deficitelor bugetare, a datoriilor guvernamentale si a necesitatii reformelor fiscale. Evaziunea fiscala este o problema particulara a economiei neraportate, astfel ca autoritatea fiscala trebuie sa adopte, in concordanta cu politica monetara, masuri adaptate corespunzator în ceea ce priveste cotele de impunere si colectarea impozitelor. La nivel microeconomic, participantii la circuitul economiei neraportate stabilesc o configuratie diferita a preturilor atât la intrari cât si la iesiri, obtinând astfel costuri de transformare si tranzactionare diferite fata de participantii din economia raportata, afectând astfel

procesul de distributie.