Evaziunea fiscală

EVAZIUNEA FISCALA  DEFINITIE, FORME, CARACTERISTICI

Intr-o economie de piata are loc un conflict de interese: pe de o parte, statul care doreste sa-si maximizeze veniturile din taxe, impozite, accize etc., iar pe de alta parte  contribuabilii, care doresc sa plateasca cat mai putin. Fiscul, ca institutie specializata a statului in problema controlului veniturilor persoanelor juridice sau fizice si in colectarea impozitelor, va interpreta intotdeauna prevederile actelor normative numai in interesul sau. Dar, oricat de abili ar fi fauritorii legilor fiscale, acestea pot fi interpetate si in favoarea contribuabililor, sau, atunci cand acest lucru nu este posibil, se apeleaza de multe ori la cai ilicite de sustragere de la plata impozitelor, accizelor, taxelor etc. Astfel se contureaza unul dintre cele mai raspandite fenomene care afecteaza viata economica, si anume evaziunea fiscala.

Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste deopotriva, atat pe plan national cat si pe plan international.Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind sus- tragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata taxelor, impozitelor si a altor sume datorate bugetului de stat.

In functie de modul cum poate fi savarsita, evaziunea fiscala cunoaste doua forme:

- Evaziune care poate fi realizata la adapostul legii (evaziune legala);

- Evaziune care se realizeaza cu incalcarea legii, fiind deci ilicita sau frauduloasa.

Fiecare contribuabil este liber sa opteze pentru maniera cea mai putin impozitata. Abilitatea sa fiscala (atata timp cit respecta normele legale) nu trebuie sanctionata si nici considerata necivica. De exemplu, in 1965 guvernul francez a hotarat favorizarea fuzionarii societatilor comerciale. Societatile care absorb au fost autorizate sa beneficieze de transferul beneficiului societatii absorbite. Aceste fuziuni, prin folosirea abila a legii, au permis societatilor beneficiare sa scape de impozit, aceasta neinsemnand frauda a legii fiscale.

Contribuabilul abil are in comun cu cel fraudulos cautarea minimizarii sau evitarii impozitului, dar contrar celui de-al doilea, el nu incalca legea. Linia de demarcatie intre abilitate si frauda este dificil de determinat. Evaluarea este operata in detrimentul abilitatii.

Gradele de ilegalitate

Se poate spune ca exista 3 familii de contribuabili. Una, acelor funciarmente cinstiti (alba). Alta, acelor funciarmente necinstiti (neagra). Si, cea gri, care evadeaza, fie legitim prin abilitate, fie ilegal prin acrobatii sau abuz de lege.

Conform schemei de mai sus contribuabilul gliseaza de la eroare la utilizarea operatiunilor fiscale, de la simpla abstinenta la manipularea abila a taxelor de lege si, în sfârsit, de la abuz fata de legile fiscale la frauda calificata. În practica este dificil, uneori, de a distinge eroarea contabila involuntara de decizia luata constient in vederea diminuarii impozitului. In plus notiunea multiforma a evaziunii fiscale are un continut a carui geometrie variabila împiedica trasarea cu precizie a unei delimitari nete intre actele conforme cu legea si actele contrare legii. De aici rezulta ca limita dintre formele evaziunii fiscale legitime si ilegitime nu poate fi trasata decât de la caz la caz.