Evoluția Șomajului în Perioada 1999-2006 în Republica Moldova

Introducere

Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate care afectează economiile tuturor ţărilor.

Noţiunea de şomaj provine de la cuvîntul “chomage” din limba franceză, la rîndul său preluat din limba greacă “cauma” care însemna “caldură mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate.

Şomajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă. Şomeri sunt toţi acei apţi de muncă, dar care nu gasesc de lucru şi care pot fi angajaţi, parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice. Ei reprezintă, un surplus de forţa de muncă, în raport cu numărul, celor angajaţi,în condiţii de rentabilitate impuse de economia de piaţa.

Şomeri conform recomandărilor BIM sînt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

- sînt în căutarea unui loc de muncă, utilizînd în ultimele 4 săptămîni diferite metode pentru a-l găsi: în¬scrie¬rea la oficiile forţei de muncă sau la agenţii parti¬cu¬la¬re de plasare, demersuri pentru a începe o ac¬ti¬vi¬ta¬te pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anun¬ţuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.;

- sînt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

Cap. I: Cauzele şi sursele de date utilizate în

colectarea informaţiilor privind şomajul

Şomajul este o stare de dezechilibru pe piaţa muncii, în cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă faţă de cererea de muncă, adică un surplus de populaţie activă care nu-şi gaseşte loc de muncă.

În practica mondială, pentru colectarea informaţiilor privind şomajul, sunt utilizate trei surse de date:

1. Recensămîntul populaţiei, ca înregistrare totală, la care criteriul prin care o persoană este considerată în stare de şomaj este acela că, în perioada de referinţă (de obicei un an), numărul săptămînilor în care persoana respectivă a fost neocupată sa fie predominant în raport cu numărul săptămînilor în care aceaşi persoană a avut o slujbă. Pe baza acestei surse de date se obţine numărul şomerilor ca medie a anului de referinţă.

2. Ancheta asupra ocupării forţei de muncă efectuată în gospodăriile populaţiei este considerată cea mai adecvată sursă de date şi metodă de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte şi cu ajutorul a diverşilor indicatori, ai şomajului.

3. Sursele administrative de colectare a informaţiilor, deşi sunt cel mai accesibile, au limite în caracterizarea complexă a şomajului, oferind numai informaţii parţiale privind proporţiile acestui fenomen.

Cauzele:

Apariţia şi accentuarea şomajului au o mulţime de cauze obiective, dar şi subiective.

-Ritmul de creştere economică, în condiţiile unei productivităţi a muncii ridicate, nu mai este capabil sa creeze noi locuri de muncă, astfel încît să asigure o ocupare deplină. Pe piaţa muncii, decalajul între cererea de muncă şi oferta de muncă este în defavoarea ultimei. Dezechilibre de amploare se manifestă pe segmentul de piaţă al forţei de muncă tinere, care au drept cauză lipsa nu numai de locuri de muncă, ci şi a unei pregătiri profesionale, în discordanţa cu structura cererii pieţei muncii. Exista şi cauze de ordin subiectiv, ce ţin de comportamentul reţinut al agenţilor economici de a angaja tineri fie din cauza lipsei lor de experienţa, fie ca aceştia nu se încadrează în disciplina muncii.

În rîndul tinerilor, şomajul apare şi ca urmare a tendinţei de a cauta locuri de muncă platite cu un salariu mai mare, fapt ce intîrzie integrarea lor activă.

-Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de şomaj, într-o proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de capacitatea financiară a ţărilor de a asimila noutăţile cercetării ştiinţifice. În perioada postbelică, revoluţia ştiinţifică şi tehnică în domeniul producţiei şi serviciilor a accentuat tendinţa de suprimare a unui important număr de locuri de muncă.

Pe termen lung, procesul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activităţi noi generatoare de locuri de muncă. Exemplul ţărilor dezvoltate confirma teza că introducerea progresului tehnic nu numai suprima, dar şi creaza locuri de muncş chiar daca rata şomajului a crescut şi ea.

-Criza economică, caracterizată prin scaderi sau stagnari ale activităţii economice, sporeste numărul de şomeri, iar integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cît mai mare de şomeri depinde de posibilităţile reale ale fiecarei ţări de a stimula agenţii economici în creşterea investiţiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficientă a pârghiilor economice în condiţii de criză.