Evoluția utilizării internet-ului ca mijloc de desfășurare a afacerilor electronice, în perioada 2005-2009 în România

Capitolul 1: Introducere în e-business

1.1. Afaceri în mediu electronic (e-business)

Termenul de e-business, introdus de către Lou Gerstner (Corporate Executive Officer la IBM), se referă la o afacere ce urmăreşte un proces ce se bazează pe un sistem informatic automatizat. Afacerile electronice permit companiilor să îşi sincronizeze procesarea datelor interne şi externe mult mai eficient şi flexibil, pentru a lucra mult mai aproape de parteneri şi furnizori şi de a satisface mult mai bine nevoile şi aşteptările clienţilor.

În practică, e-business înseamnă mult mai mult decât comerţ electronic.

Diferenţa dintre cele două ar fi că termenul e-business defineşte strategia, pe când e-commerce-ul este un subset al acestei strategii. Comertul electronic urmăreşte întărirea relaţiilor cu partenerii şi clienţii, precum şi îmbunătăţirea eficienţei folosind strategii de tip black box.

E-business se referă la mijloacele electronice pe care o companie le foloseste pentru a-şi conduce afacerile, spre deosebire de e-commerce care defineşte mijloacele prin care site-ul companiei oferă posibilitatea de a cumpăra sau vinde produse online. E-purchasing-ul presupune achiziţia de bunuri, servicii sau informaţii prin medii electronice (de cele mai multe ori Internet). Mutându-şi achiziţiile online companiile au salvat deja milioane de dolari. E-marketing-ul descrie procesul prin care companiile îşi informează cumpărătorii, promovează şi vând produsele şi serviciile cu ajutorul Internetului. Termenii care încep cu „e” sunt mai mulţi: e-finance, e-learning, e-service. Dar, după cum observa cineva, se va renunta la acest „e” în momentul în care majoritatea afacerilor se vor face într-un mediu electronic.

Soluţiile informatice pentru e-business permit integrarea proceselor interne şi externe ale companiei. Afacerile electronice pot fi dirijate folosind tehnologii ca: world wide web, Internet, intranet, extranet sau combinaţii dintre acestea.

Aplicaţiile pentru e-business pot fi împărţite în trei categorii:

1. Sisteme interne: CRM, ERP, DMS, HRM

2. Comunicare şi colaborare în intreprindere: sisteme VoIP, CMS, e-mail, căsute vocale, sisteme de conferintă pe web, teleshopping, cataloage pe DVD, managementul proceselor

3. Comert electronic de tip B2B sau B2C: magazine online, managementul lanturilor de furnizori (Supply Chain Management), marketing online (emarketing)

Când o organizaţie decide că are nevoie şi de o prezentă online, ea trebuie să decidă care dintre modelele e-business i se potriveste mai bine.

Relaţionările uzuale în cazul comertului electronic pot fi de tip B2B, B2C, C2C, B2G .

Modelul B2B se referă la tranzacţiile electronice realizate între companii.

Termenul B2B se foloseste pentru a descrie orice tip de activitate, fie ea marketing, vânzări sau tranzacţii cu bunuri materiale sau servicii care se realizează cu precădere între două sau mai multe companii.

Termenul Business-to-business se poate referi, de asemenea la totalitatea tranzacţiilor realizate într-un lant de valori înainte ca produsul finit să fie vândut la consumatorul final.

Modelul B2C se referă la tranzacţiile cu amănuntul către cumpărători individuali şi se bucură de un real succes în ultima perioadă . Acest model este asemănător cu cel de B2B deoarece companiile pot realiza vânzări cu amănuntul unor clienţi sau en-gross unor companii.

În momentul de fată sunt multe companii care sunt reprezentate în ambele modele de comert electronic, cum ar fi Amazon, Dell Computers, Barnes &Noble, Wal-Mart Online.

1.2. Achiziţii electronice (e-procurement)

Cunoscute şi sub denumirea de schimb între furnizori, achiziţiile electronice permit companiilor să interacţioneze cu furnizorii şi distribuitorii mult mai eficient, reuşind chiar să realizeze şi selecţiile de oferte sau devize automatizate pentru lucrări complexe. Cu toate că termenul e-procurement se referă, în mare parte, la tranzacţii de tip B2B, sunt şi unele cazuri când poate fi B2C. O astfel de platformă electronică permite cumpărătorilor şi vânzătorilor să impună preturi sau să apeleze la licitaţii deschise, pot alege dacă doresc să încheie ti tranzacţia online sau doar să oferteze potenţialii parteneri.

Din punct de vedere al software-ului folosit se poate merge atât de departe încât cumpărările şi vânzările să se facă automat, în limitele unor parametrii iniţiali impuşi.