Evoluții Macroeconomice în România

Capitolul I

Indicatori macroeconomici - noţiuni teoretice

1.1 Rata inflaţiei

Inflatia reprezinta un dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior. Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore strans legate intre ele: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Discrepanta dintre masa monetara si oferta de bunuri este considerata un exces de mijloace de plata sau de putere de cumparare nominala fata de cantitatea de bunuri oferite, sensibil mai mica.

Asupra naturii si cauzelor inflatiei nu exista un punct de vedere unitar, dar se subliniaza, intotdeauna, caracterul lor complex, multifactorial. Masurarea inflatiei ridica numeroase probleme. Adesea, marimea inflatiei este relevata prin indicele cresterii preturilor si indicele scaderii puterii de cumparare a banilor. Daca se se tine seama insa de natura inflatiei, marimea sa poate fi cel mai bine redata prin decalajul, diferenta sau ecartul dintre cererea agregata absoluta nominala si oferta agregata reala de bunuri care poate fi realizata in conditiile date. Acest decalaj se determina absolut - ca diferenta intre cele cele doua marimi, si relativ - ca raport. Daca decalajul creste, inflatia se accelereaza si invers.

Dupa amplitudinea, marimea sau intensitatea sa, inflatia este: a) taratoare sau latenta - caracterizata printr-o crestere a preturilor cu 3-5% anual ; b) deschisa sau declarata - caracterizata prin cresterea preturilor cu 6-10% anual ; c) galopanta sau hiperinflatie - caracterizata prin cresterea preturilor cu peste 15% anual.

Inflatia contemporana are trei caracteristici fundamentale: este generala, afecteaza toate tarile, insa in proportii diferite; este determinata atat de cauze interne, cat si externe fiecarei tari; este durabila, crescatoare sau descrescatoare.

Efectele inflatiei sunt si ele complexe, remarcandu-se ca intensitatea, formele si evolutia lor sunt diferite pe tari si perioade. Se remarca, mai intai, cresterea preturilor si scaderea puterii de cumpararea a banilor. In proportii moderate si in anumite conditii ele pot contribui la cresterea economica, la eliminarea unitatilor economice neperformante si la transformarea lor, pun de acord capacitatile de productie cu nevoile de consum, reorienteaza resursele spre activitatile cele mai valorizatoare. Inflatia care se caracterizeaza prin efecte predominante de acest gen este denumita, adesea, inflatie de crestere sau de prosperitate, dar aceasta nu inseamna ca nu are si efecte negative. Inflatia de crestere este opusa, de regula, inflatiei de penurie, ale carei efecte sunt predominant negative, desi nu pentru toti membrii societatii si nu in aceeeasi masura.

1.2 Produsul intern brut

Produsul intern brut (P.I.B) este principalul agregat macroeconomic al Sistemului Conturilor Nationale, ce exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadium al circuitul economic, care au fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita perioada de timp, de regula un an.

Produsul intern brut poate fi calculat prin trei metode diferite:

1. Metoda de productie

PIB este definit ca suma a valorii adaugate brute (VAB) creata in toate ramurile si sectoarele de activitate. Valoarea adaugata bruta constituie excedentul valorii productiei brute (PB) fata de consumul intermediar (ci) si se evalueaza in preturile factorilor (pf). Pentru estimare PIB in preturile pietei (pp) trebuie adaugate impozitele indirecte-IND (TVA, taxe vamale, accize) si deduse subventiile pe produse si pentru importuri (SBV).

PIBpp = ∑ VAB pf + (IND - SBV) = ∑ (PB - ci)pf + (IND - SBV)

Consideram ca evaluarile PIB in preturile factorilor sunt necesare in scopul efectuarii analizelor legate de eficienta ramurilor sau a factorilor de productie, in timp ce evaluarile in preturile pietei sunt potrivite pentru analize privind utilizarea productiei finale.

2. Metoda utilizarii finale

Aceasta metoda porneste de la insumarea elementelor in care se concretizeaza folosirea finala a bunurilor economice (materiale si servicii) evaluate la preturile pietei, mai putin valoarea bunurilor importate.

PIB pp = CPV + CPB + FBCF + VS + (EXP - IMP)

Unde:

CPV = consumul privat;

CPB = consumul public;

FBCF = formare bruta de capital fix;

VS = variatia stocurilor;

EXP = exportul de bunuri si servicii;

IMP = impotul de bunuri si servicii;

3. Metoda reparitiei

Aceasta metoda se bazeaza pe agregarea veniturilor factorilor de productie: venituri din munca angajata, venituri din activitatea de intreprinzator, venituri din patrimoniu. In mod abstract toate socurile din economie afecteaza atat PIB-ul real, cat si nivelul preturilor; ceea ce inseamna ca ambele afecteaza atat volumul bunurilor si serviciilor produse, cat si valoarea monetara a acestor bunuri si servicii. Economistii se refera la aceste socuri ca avand atat efecte reale, cat si efecte nominale. Vom apela in acest scop la curba cererii agregate si respectiv la curba ofertei agregate.

O modificare in nivelul preturilor afecteaza avutia detinatorilor de active, exprimate in termeni nominali, de o maniera care actioneaza in sens opus, comporativ cu modul in care va fi afectata avutia celor care au emis acele active.