Experiențe Naționale ale Mercantilismului

I. Introducere. Argument.

În secolele XV-XVII predominau încă valorile religioase si conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. În opozitie si în spirit renascentist se formează o viziune a omului ce exalta valorile absolute ale statului, pe de o parte, si ale bogătiei, pe de altă parte. Începuturile ştiinţei economice pot fi identificate cu apariţia şi evoluţia curentului de gândire mercantilist. În accepţiune lingvistică, termenul de mercantilism îşi are originea în limba italiană unde, substantivul “mercante” înseamnă comerciant sau negustor, aşa cum în limba franceză, adjectivul “mercantile” se identifică cu noţiunea de negustoresc. Termenii „mercantilism” şi „sistemul mercantil” au fost utilizaţi pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau şi popularizaţi mai târziu de Adam Smith în Avuţia naţiunilor. Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieţii economice şi acceptarea declarată a goanei după profit a naţiunilor şi a indivizilor. Thomas Mun (1571-1641) a expus această doctrină în England's Treasure by Foreign Trade (1664): „Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuţiei şi a tezaurului nostru îl constituie comerţul exterior, unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a vinde anual străinilor mai mult decât consumăm noi, valoric, din produsele lor” Curentul de gândire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaţa economică, sub aspect teoretico-practic, pană la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a apărut şi s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb în cadrul căreia, capitalul comercial a jucat un rol esenţial. Cu toate că, prin excelenţă, acest curent de gândire economică manifestă un empirism accentuat, totuşi, ideile şi preceptele emise au vizat găsirea unor soluţii de politică economică menite să ducă la sporirea veniturilor statului şi la consolidarea poziţiilor burgheziei (la început cea comercială) aflată în plină ascensiune în peisajul economic general, caracterizat iniţial de cooperaţia capitalistă simplă şi ulterior, de către manufacturi.

Evolutia mercantilismului este influentată de câteva evenimente importante ale istoriei universale:

1. Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar fortă de muncă;

2. S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu în lux ci la crearea si dezvoltarea manufacturilor, sau a altor activităti comerciale;

3. Reforma religioasă care a modificat modul de gândire a oamenilor;

4. Aparitia primelor state moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmărea supravietuirea individului, ci extinderea proprietătii statului.

Cele trei idei mai importante ce caracterizează modul de gândire mercantilist sunt:

1. concepţia cu privire la bogăţie (individuală şi naţională);

2. izvorul şi rolul profitului în societate;

3. concepţia privind banii şi rolul jucat de aceştia în relaţia cu celelalte produse ce fac

obiectul vânzării-cumpărării pe piaţă.

Concepţia mercantilistă asupra bogăţiei, indiferent dacă este privită la nivel individual sau naţional, îşi găseşte expresia în stocul monetar existent la un moment dat. Sporirea bogăţiei sub această formă devine preocuparea centrală atât a indivizilor cât şi a statului, acesta din urmă fiind

considerat exponentul birului public. Fondul comun al ideilor mercantiliste s-au particularizat însă pe zone geografice şi ţări în funcţie de politicile economice elaborate şi de soluţiile propuse la un moment dat pentru creşterea avuţiei. Astfel, putem vorbi de cele trei căi de îmbogăţire, în concepţia mercantilistă, şi anume:

a) îmbogăţirea prin comerţ;

b) îmbogăţirea prin industrie;

c) îmbogăţirea prin monedă

„În evoluţia sa, mercantilismul cunoaşte două etape mai importante determinate în funcţie de modul de interpretare şi aplicare a politicilor economice emise în acea perioadă. Prin urmare, avem de-a face cu mercantilismul timpuriu şi mercantilismul dezvoltat” Unii cercetători însă consideră că se pot distinge trei perioade de dezvoltare a mercantilismului:

1) Mercantilismul timpuriu (sec. XVI) - primele probleme studiate au fost cele monetare, acestia apreciind o abundentă monetară.

2) Mercantilismul matur (sec. XVII) – politica mercantilistă depăseste treptat teoria cantitativă a banilor, asezându-se pe noi fundamente teoretice. Astfel apare doctrina productivă si concluzia bogătia este masa produselor consumabile, adică o tară este mai bogată cu cât produce mai mult. Baza este pusă pe agricultură.

3) Mercantilismul târziu (sec. XVIII) – studiile economice erau în umbra politicului, dar treptat apare un studiu de ansamblu si independent al economicului. Se trece de la studiul Îmbogătirea Printului spre cercetarea mijloacelor potrivite să asigure Prospetimea Natiunilor. Mercantilistii încep să sustină mecanismele economiei de piată si descoperirile tehnologice.

II. Experiente nationale ale mercantilismului.

2.1 Mercantilismul timpuriu. Italia.

Mercantilismul timpuriu îşi găseşte expresia cea mai elocventă în modul de conducere şi administrare a oraşelor-cetate italiene: Veneţia, Genova, Florenţa. Sub impulsul său, se înregistrează o creştere a libertăţilor economice şi politice, opresiunea feudală este atenuată în favoarea dezvoltării agriculturii, a comerţului şi a activităţilor bancare, meşteşugăreşti şi manufacturiere din oraşe. Corporaţiile constituite iau parte la conducerea vieţii publice.

Italienii au elaborat idei si teorii mercantiliste care apartin mercantilismului timpuriu de natura metalistă, credito-bănească. Una dintre caracteristicile esentiale ale circulatiei bănesti este eterogenitatea. În diferite regiuni ale aceleiasi tări existau diferite mijloace bănesti.