Formarea portofoliului de investiții și metode de combatere a riscului

Introducere

Dezvoltarea: Progresului tehnico-ştiinţific a pieţei hârtiilor de valoare (PHV), formarea marilor centre bursiere au contribuit esenţial la sporirea investiţiilor de capital şi al instituţiilor investiţionale. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale impun necesitatea cunoaşterii tuturor surselor generatoare de profituri cu un risc admisibil. O modalitate ar fi investirea capitalului propriu sau împrumutat în titlurile financiare. Cel mai rezonabil ar fi ca aceste titluri financiare să fie diferite, astfel încât investitorul având posibilitate de a forma un portofoliu de titluri mobiliare diversificat: în timp ce un titlu comportă rentabilitate şi riscuri înalte, altele, ca o compensare a primelor, pot fi purtătoare de rentabilitate şi risc mai redus, adică pierderea unuia poate fi compensată prin câştigurile celorlalte. Altfel spus: un titlu riscant este egal cu mai multe titluri mai puţin riscante. De aceea e necesar ca cei care deţin capital şi doresc să-l investească să cunoască în ce sector al economiei este mai bine de investit, care titluri sînt mai preferabile, care sînt mai rentabile, care sînt purtătoare de risc înalt pentru ca realitatea să corespundă aşteptărilor investitorului. Lumea în care trăim este obsedată de riscuri. Marile şi legendarele afaceri au fost construite, aproape fără excepţie, pe riscuri. Concluzia este că riscul este o variabilă de care trebuie să se ţină seama, suprimarea lui nefiind posibilă. Ar fi o greşeală acea de a nu recunoaşte că riscurile există. Altă greşeală majoră o face acel manager hotărât să elimine tot riscul.Considerarea riscurilor nu semnifică faptul că trebuie anticipate toate evenimentele excepţionale, ci semnifică luarea în considerare a unei fracţiuni importante a evoluţiilor nefavorabile. Există diverse metode de combatere a riscului, printre care, am putea menţiona şi portofoliul de investiţii, în special diversificarea lui.

Investitorul acceptă un anumit nivel al riscului în măsura în care acesta este remunerat cu o rentabilitate mai mare decît un mod curent.Dacă rentabilitatea sperată nu este suficientă investitorul va căuta o altă investiţie fără risc cu o rentabilitate egală cu rata dobînzii la creditele pe termen scurt.

Pentru a atinge obiectivul propus investitorul trebuie să fie cel puţin iniţiat în acest domeniu: să cunoască ce reprezintă un portofoliu de investiţii, care sânt tipurile de portofolii contemporane pentru a şti ce legătură este între tipul portofoliului şi tipul investitorului, cum să formeze o structură optimă a lui, ce riscuri comportă portofoliul format şi prin ce metode ar putea minimiza sau chiar elimina acest risc.

Scopul lucrării constă în cercetarea modelelor şi principiilor de dirijare a portofoliilor de investiţii existente în teoria şi practica mondială pentru ca investitorul să-şi poată crea o imagine amplă despre noţiunea de portofoliu de investiţii şi sa poată lua decizia oprtună în momentul necesar. Acest scop e concretizat în următoarele aspecte:

-studierea practicii mondiale a formării şi gestiunii portofoliului de investiţii

-cercetarea particularităţilor formării structurii optime a portofoliului, a relaţiei rentabilitate –risc şi metodei de combatere a riscului unui portofoliu de investiţii

-elaborarea concluziilor şi propunerilor în vederea soluţionării problemelor formării, gestiunii şi combaterii riscului unui portofoliu.

Scopul şi problemele cercetării au determinat structura tezei :în introducere este argumentata actualitatea temei abordate , scopul lucrării şi problemele de soluţionat.

În capitolul I: ”Definirea portofoliului de investiţii” sînt înglobate două paragrafe care cuprind respectiv :1)definirea noţiunii de portofoliu de investiţii , scopul creării unui portofoliu, avantajele şi clasificarea lui ;2)analiza riscului pe care îl comportă un portofoliu şi tipuri de riscuri aferente lui.

În capitolul II: În „Metode de combatere a riscului unui portofoliu de investiţii” este argumentată necesitatea creării lui şi cuprinde trei subcapitole :1)formarea structurii optime a portofoliului , modele de portofolii:portofoliu format din acţiuni , din obligaţiuni, din acţiuni şi obligaţiuni;2)metodele de diversificare a unui portofoliu:e demonstrată necesitatea diversificării şi metode de ddiversificare elaborate de marii economişti ai lumii;3)”analiza portofoliului FI din RM” sînt analizate problemele ce au intervenit în activitatea FI şi anume:formarea iraţională a potofoliului şi consecinţele ce rezultă de aici :scopul creării lor nu a fost atins , acţionarii FI nu sînt remuneraţi, adică plata dividendelor sau lipseşte sau este mizeră şi înregistrează pierderi.

I. Definirea portofoliului de investiţii

I.I. Noţiunea de portofoliu de investiţii

Prin portofoliu de valori mobiliare înţelegem totalitatea hârtiilor de valoare deţinute de un investitor. Fiecare investiţie sau plasament de capital trebuie tratat în contextul general de investiţii. De asemenea trebuie să deosebim investiţiile individuale, ce reprezintă plasamente în diferite hîrtii de valoare luate individual, de cele globale, alcătuite din totalitatea hîrtiilor de valoare şi care formează un portofoliu.

Termenul de „portofoliu” în literatura de specialitate este tratat în mai multe moduri şi anume:

1. totalitatea titlurilor financiare de diverse tipuri emise de o corporaţie.

2. totalitatea tipurilor de titluri financiare posedate de un investitor.

3. totalitatea domeniilor de investiţii abordate de fondul mutual

În practica mondială a peţii financiare sub noţiunea de portofoliu de investiţii se înţelege o totalitate de hîrtii de valoare, care aparţin unei persoane fizice sau juridice, interpretat ca un întreg obiect de gestiune. Aceasta înseamnă, că la formarea portofoliului şi, în continuare, schimbînd componenţa şi structura lui, managerul – gestionar formează o nouă dimensiune investiţională cu o relaţie determinată – risc / rentabilitate. Însă noul portofoliu reprezintă din sine un anumit set de corporative, obligaţiuni cu diferite grade de risc şi siguranţă şi hîrtii de valoare cu venit fix, garantate de stat, etc. cu risc minim faţă de instituţia iniţială şi cele ulterioare. Teoretic, portofoliul poate fi alcătuit din hîrtii de valoare de acelaşi tip, şi de asemenea să-şi schimbe structura pe calea substituirii unor HV cu altele. Însă fiecare HV în particular nu poate atinge un asemenea rezultat.