Friedrich List și teoria protecționismului economic național

Friedrich List (1789 - 1846) a fost un economist german si american de seama al secolului al XIX-lea, un critic nationalist/romantic al teoriei economice, detinand din punct de vedere istoric cel mai inalt loc in gandirea economica. Lucrarea sa principala este „Sistemul National al Economiei Politice” sau ceea ce unii ar numi astazi „Sistemul National al Inovatiei”, scrisa impotriva doctrinelor liberului-schimb si care nu este doar o aparare polemica a protectionismului, ci una cu argumentari bazate pe analizele sale economice. El a dezvoltat o teorie a stadiilor economice care a servit ca plan al Scolii Germane de Istorie Economica.

Teoriile lui List erau diferite de cele ale lui Adam Muller(1779–1829) si puternic influentate de Alexander Hamilton si Scoala Economica - bazata pe principiile economice ale lui Alexander Hamilton si, de asemenea, de modul general de gandire al Primului Secretar al Ministerului de Finante al Americii si de criticile severe ale acestuia asupra doctrinei lui Adam Smith. Aceasta cuprindea in special pareri impotriva principiului cosmopolit din sistemul economic contemporan pe care il contesta si impotriva doctrinei absolute a „liberului schimb”, care corespundea acelui principiu. El a acordat importanta ideii nationale si a insistat asupra unor cereri speciale din partea fiecarei natiuni conform circumstantelor fiecareia si in special conform gradului ei de dezvoltare si s-a indoit oficial de sinceritatea chemarilor la schimbul liber din partea statelor dezvoltate, Marea Britanie in special.

Ca alternativa la economia politica liberala, o stiinta abstracta si cosmopolita, Friedrisch List a propus o stiinta economica nationala avand ca obiect de studiu dezvoltarea fortelor productive ale fiecarei natiuni pentru faurirea diverselor ei ramuri de la industrie si agricultura, la servicii si comert international. El a afirmat cu vigoare ca economia politica este cu adevarat o stiinta

daca „tine cont de interesele actuale si de situatia particulara a natiunilor, aratand de ce maniera fiecare natiune se poate ridica la nivelul culturii economice la care uniunea cu alte natiuni civilizate, mergand pe calea liberului schimb, ii va fi posibila si folositoare”.

Considerand ca pentru natiunea sa politica liberului schimb era nepotrivita, chiar daunatoare, Friedrich List a propus un „protectionism educativ”, aceasta insemnand recurgerea la aplicarea unor taxe vamale ridicate pentru marfurile importate, ca mijloc de aparare a produselor industriale nationale. Nu numai atat, dar un protectionism educativ, pentru o economie cu un pronuntat caracter agricol, avea drept menire sa impulsioneze dezvoltarea industriei proprii, cu produse valorificate pe o piata nationala aparata de concurenta marfurilor industriale de import. Intre altele protectionismul trebuia sa contribuie la realizarea unei schimbari de mentalitate prin a educa natiunea astfel incat sa participe activ la realizarea industrializarii pentru ca mai apoi, odata atins un asemenea obiectiv, sa poata fi promovata si politica liberului schimb.

Filozofia intregii gandiri a lui List facea din interventia statului, elementul cel mai important al accelerarii dezvoltarii economice si modernizarii societatii. List considera ca liberalismul economic este avantajos tarilor avansate industrial si dezavantajos celor ramase in urma, iar practicarea lor la scara universala ar conduce la suprematia industriala a Angliei.

Economia liberala are, dupa parerea sa, trei caracteristici: cosmopolitismul, individualismul si materialismul.

In consecinta, el face distinctie intre economia cosmopolita, pretins universala si economia nationala care are sarcina sa analizeze conditiile concret-istorice in care isi desfasoara activitatea economica fiecare natiune, pentru a gasi masurile adecvate care sa stimuleze dezvoltarea ei. Sistemul economic liberal este considerat de List cosmopolit, pentru ca studiaza exclusiv valorile de schimb, se fondeaza pe interesele prezente si egoiste ale lui homo oeconomicus, ignorand pe cele viitoare, aspectele sociale ale dezvoltarii, fortele productive si natiunea. “Menirea economiei politice – aprecia List – consta in educarea economica a natiunii si in pregatirea ei ca sa intre in societatea universala a viitorului.”