Funcțiile comerțului

Comertul este un sector de activitate precisa, complexa a economiei si se desfasoara in diferite forme (comert cu amanuntul, comert cu ridicata, comert desfasurat pe suprafete mari sau foarte mici).

Comertul reprezinta o activitate autonoma al carei obiect il constituie cumpararea

marfurilor in scopul revanzarii. Sub aspect juridic notiunea de comert defineste transferul titlurilor de propietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si a prestatiilor de servici realizate in diferitele stadii ale productiei sau intre producator si consumator.

Activitatea de coment pe masura dezvoltarii societatii a suferit profunde modificari transformandu-se dintr-o simpla activitate de intermediere intr-o activitate creatoare de utilitati.

Prin sarcinile asumate, şi, îndeosebi, prin depăşirea statutului său de simplu intermediar, comerţul joacă un rol extrem de important atât faţă de producător cât şi în raport cu consumatorii. Funcţiile sale sunt destinate să asigure un flux normal al producţiei spre locurile de consum, în cele mai bune condiţii posibile.

1. Cumpărarea mărfurilor de la producători şi transferarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermediari. Conturarea acestei funcţii şi delimitarea ei de funcţia de producţie, constituirea ei într-un domeniu distinct de activitate, reprezintă însasi premisa apariţiei comerţului ca ramură de activitate independentă. Prin vânzarea mărfurilor către consumatori, comerţul realizează sub formă bănească valoarea materializată în mărfuri, valorificând efectiv eforturile investiţionale făcute pentru producerea şi circulaţia mărfurilor. Vânzarea încheie ciclul pe care-l parcurg mărfurile şi confirmă transferul lor din sfera circulaţiei în sfera consumaţiei, unde, sub forma unor bunuri de întrebuintare sau servicii, vor satisface anumite nevoi de consum.

2. Stocarea mărfurilor – ia forma unor preocupări permanente de a asigura echilibrul dintre ofertă şi cererea de mărfuri în cadrul pieţei, dintre producţie şi consum. Aceasta funcţie presupune un permanent studiu al nevoilor de consum, stabilirea direcţiilor de evoluţie ale acestora. Pe această bază comerţul trebuie să predicţioneze continuu spre a exercita o influenţă corespunzătoare asupra producţiei, pentru a o determina să se adapteze la nevoile pieţei. Pe de altă parte,comerţul caută, prin politica sa de stocaj şi echilibrare a ofertei cu cererea, să influenţeze consumul, pentru a-l alinia la nivelul posibilităţilor mai largi care decurg din continua dezvoltare şi perfecţionare a producţiei. Aceeaşi funcţie a stocajului de mărfuri se referă în unele situaţii şi la manifestarea diferită a producţiei şi consumului în timp, adică la sezonalitatea consumului. Aceasta impune comerţului sarcina constituirii şi păstrării unor partizi mari de mărfuri sub formăă de stocuri. Astfel, comerţul îsi asumă responsabilitatea acoperirii nu numai a distanţei, dar şi a timpului care separă producţia de consum.

3. Fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea partizilor mici care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor- pregătirea mărfurilor pentru vânzare. Realizarea acestei funcţii presupune organizarea, în cadrul reţelei comerciale, a unor operaţiuni specifice cum ar fi: porţionarea, dozarea şi preambalarea mărfurilor, prelucrarea lor (ex. Alimentaţia publică), sortarea după criterii comerciale, controlul continuu al calităţii şi asigurarea condiţiilor optime de păstrare până în momentul desfacerii

4. Transferul mărfurilor către punctele de vânzare către consumatori. Funcţia presupune o judicioasă organizare a mişcării mărfurilor de la punctele de producţie la cele de consum, o optimizare a alegerii funrizorilor, a căilor celor mai scurte şi mai directe de transport a mărfurilor. Vanzarea incheie ciclul pe care il parcurg marfurile si confirma transferul lor din sfera productiei si distributiei in sfera consumatiei.

5. Crearea condiţiilor de realizare efectivă a actelor de vânzare-cumpărare reprezinta o functie strict specifica comertului generata de functiile prezentate anterior. Realizarea acestei functii a comertului presupune indeplinirea urmatoareler doua conditii:

-existenta unei baze tehnico-materiale

- existenta unui personal.

Acestre conditii ofera posibilitatea cumparatorului de a-si alege si cumpara produsele de care are nevoie, in cantitatile de care are nevoie in momentul si locul pe care il prefera. In acest sens comenrtul trebuie sa dispuna de :

- o retea de magazine, puncte mobile de vanzare, depozite;

- personal specializat care sa asigure derularea respectivului proces de vanzare-cumparare.

6. Funcţia de informare şi comunicare cu piaţa. In cadrul unei economii de piata, atat intreprinderile producatoare, cat si cele comerciale nu se pot limita doar la producerea de bunuri si servicii. Este nevoie de o permanenta comunicare cu piata, ceea ce presupune:

- informarea atenta a consumatorilor potentiali si intermediari;

- desfasurarea unor actiuni specifice de influentare a comportamentului de cumparare si consum.

7. Asigurarea promovarii produselor. Acesta functie se realizeaza prin utilizarea diferitelor tehnici (publicitate la locul vanzarii,pubilicitate prin mass media etc). Realizarea acestei functii necesita eforturi de cunoastere aprofundata a pietei , a segmentelor de cumparare , a gusturilor, exigentelor si a capacitatii de interpretare a mesajelor.