Globalizare și Noua Ordine Mondială

CONCEPTUL DE GLOBALIZARE

Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalization), sinonim cu franţuzescul mondialisation şi se găseşte astăzi pe buzele tuturor. Globalizarea reprezintă un fenomen complex, întrucât se desfăşoară în toate sectoarele de activi¬tate umană din întreaga lume, în condiţii extrem de diverse de dezvoltare economică, socială, politică şi culturală. Ea promovează, de regulă, interesele statelor puternic dezvoltate economic şi ale întreprinderilor multinaţionale.

Caracteristica fenomen omniprezent indică fap¬tul că globalizarea există în întreaga lume şi în toate domeniile de activitate. Astfel, globalizarea apare ca procesul în care distanţa geografică îşi diminuează importanţa în stabilirea şi menţinerea „obstacolelor” în calea relaţiilor economice, poli¬tice şi socio-culturale între toate statele lumii. În acest context, un rol semnificativ îl joacă actorii non-statali, adică diferite organizaţii regionale şi planetare, economice, politice, culturale, de me¬diu.

Globalizarea, ca fenomen multidimensional, este o etapă viitoare a procesului general de dez¬voltare politico-economică şi culturală a omenirii. Aceasta întrucât, mai întâi de toate, globalizarea este un proces geoeconomic, şi mai apoi, geopo¬litic şi geocultural. Globalizarea trebuie privită ca o tendinţă de re-ordonare a lumii cu scopul de a se depăşi limitele vechii ordini. Globalizarea presupune un alt mod de funcţionare a economiei globale, adică o funcţionare a acesteia într-o societate globală care instituie structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale.

Este greu să defineşti un fenomen confuz şi complex, fiecare autor evidenţiind o anumită latură, sau dimensiune a sa. În literatura de specialitate, globalizarea este interpretată în mod divers, din care se pot desprinde mai multe abordări conceptuale. Înainte de toate omenirea ar trebui să accepte că schimbarea este ceva nou sau poate reprezenta un mod de viaţă. Apoi, să vadă pas cu pas cum se produce această schimbare peste tot, de la obiceiuri şi obişnuinţe mărunte, până la construcţii instituţionale.

Globalizarea este similară evoluţiei. Chiar dacă am încerca să interzicem, într-un fel sau altul, sau să ignorăm procesul de globalizare, el va exista. La momentul actual, practic orice produs, orice marfă sau serviciu constituie rezultatul acestui proces. În economie şi politică există mulţi termeni ambivalenţi. Accepţiunea termenului împarte lumea în două tabere total opuse. Înţelesul pozitiv al globalizării este acela de progres. Un schimb de informaţii şi o economie neîngrădită în toată lumea, fără bariere şi fără influenţa politicului, un joc liber al puterilor pe piaţă. Globalizarea a apărut ca o soluţie la unele probleme considerate globale, şi anume, procesul de funcţionalizare a economiei globale care în cadrul societăţii globale devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale. Dar nici o definiţie economică sau socială a globalizării nu susţine că aceasta este o înlocuire sau un sinonim al identităţii naţionale.

Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea sub-include o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diferite ale unei societăţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. Totodată, prin globalizare se poate înţelege extinderea şi aprofundarea relaţiilor şi instituţiilor sociale în spaţiu şi în timp astfel încât, pe de o parte, asupra activităţii cotidiene a oamenilor exercită o influenţă tot mai mare evenimentele care se produc în alte părţi ale globului pământesc, iar pe de altă parte, acţiunile comunităţilor locale pot avea consecinţe globale. Deci, globalizarea presupune că o multitudine de relaţii şi legături sociale, economice, culturale, politice şi de o altă natură pot dobândi un caracter mondial.

O altă definiţie este dată de Dicţionarul de Relaţii Internaţionale – globalizarea este un proces prin care agenţiile centriste şi termenii lor de referinţă se dizolvă în favoarea unei structuri de relaţii între diverşi actori care operează într–un context cu adevărat global şi nu numai internaţional.

Putem evidenţia că globalizarea este caracterizată printr–un grad de interdependenţă care merge dincolo de simpla extindere a comerţului internaţional, indicaţia principală a internaţionalizării economiei în trecut. Ea include integrarea producţiei în afara graniţelor naţionale, cu creşteri semnificative ale investiţiilor internaţionale pe care le fac întreprinderile multinaţionale.

Totodată, globalizarea este un proces de integrare mondială a statelor, cu scopul creării şi asigurării unei comunităţi mondiale interdependente din punct de vedere politic, economic, social, cultural, ideologic etc.