Globalizarea Economică

În zilele noastre se vorbeşte foarte des despre globalizare,chiar dacă nu exista o definiţie exactă, complexa a acestui proces. Acest fapt decurge din faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe, atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

În opinia mea una dintre cele mai complexe definiţii ale globalizării a fost data de George Soros în volulul său „Despre globalizare ” conform căreia globalizarea este definită ca „ un set de structuri şi procese economice, sociale, tehnologice, politice şi culturale care reies din caracterul schimbător al producţiei, consumului si comerţului de bunuri. S-au petrecut multe schimbări m economia mondiala, de altfel putem considera globalizarea ca un rezultat a creării pieţei mondiale. Dar globalizarea nu poate fi sinonimă cu internaţionalismul şi cu transnaţionalismul. Cele doua procese îşi au ,,rădăcinile" în modul mercantilist de a regiza comerţul, în special după Primul Război Mondial, într-un model multinaţional de dezvoltare.”

Tot în aceiaşi lucrare Soros susţine că originile globalizării pot fi explicate de patru caracteristici : integrarea în pieţele mondiale ale economiilor naţionale, tranziţia de la economia ,,high volume" la cea „high value" care rezulta din cunoaşterea tot mai buna a produselor şi serviciilor folosite pe piaţa, sfârşitul bipolarităţii între capitalism şi socialism în privinţa costurilor de producţie, şi, nu în ultimul rând configurarea noilor blocuri economice.

Aşadar, procesul de globalizare a economiei mondiale, a început la mijlocul anilor '80, a căpătat noi valenţe şi adepţi în deceniul '90 şi continuă în prezent să se manifeste cu putere deşi are de înfruntat concepţii regionaliste şi naţionaliste.

Procesul de globalizare economică, poate fi definit ca fiind procesul dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor dintre acestea şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale.

Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfăşoară cu o viteză adeseori ameţitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficienţei alocării şi utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen raţional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri şi servicii cu resurse tot mai puţine.

Globalizarea economică presupune, aşadar globalizarea procesului de creare a producţiei interne brute ale statelor lumii.

Factorii determinanţi ai globalizarii economiei care au influenţat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:

Liberalizarea comerţului cu servicii în special în domeniul telecomunicaţiilor, asigurărilor şi bancar, a constituit tendinţa dominantă a anilor

’70 în SUA, fiind continuată în anii ’80 în Marea Britanie şi ulterior în Uniunea Europeană şi Japonia. Tendinţa continuă şi în prezent, incluzând şi ţările Europei Centrale şi de Est, printre care şi România.

Liberalizarea pieţelor de capital ca urmare a eliminării treptate a obstacolelor impuse circulaţiei devizelor şi a capitalului, reprezintă un pas favorabil în vederea formării unor pieţe financiare globale. Această mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în cazul companiilor transnaţionale şi înregistrează, totodată, o reducere a costurilor în condiţii normale.