Inflația

1.Inflaţia, formă de manifestare a dezechilibrelor economice complexe

Exista putine cuvinte cu incarcatura economica, politica si sociala atat de des folosite in limbajul curent precum “inflatie”. Prin folosirea sa oamenii incearca sa defineasca o stare de lucruri iesita din normal, ceva ce este mult, peste necasarul unui moment dat.

Inflatia nu este specifica numai tarilor cu economie de piata, ea manifestandu-se deopotriva ca un dezechilibru monetaro-material atat in economiile de piata, cat si in economiile centralizate. Inflatia este un insotitor al monedei, aparand si dezvoltandu-se o data cu aparitia si cresterea rolului monedei in mersul economiei. Important de stiut este faptul ca nu orice crestere de preturi reprezinta inflatie, dupa cum, in complexitatea actuala a economiei, nu orice tip de inflatie poate fi asociata dezechilibrului major.

Inflaţia este un fenomen şi un proces economico-social complex, care a devenit general şi persistent în epoca noastră. Ea se caracterizează prin creşterea relativ puternică şi cumulativă a preţurilor şi deprecierea monetară şi provine din devansarea puterii de cumpărare a consumatorilor faţă de cantitatea de bunuri şi servicii puse la dispoziţia lor.

Din punct de vedere etimologic, termenul de inflaţie provine din latinescul inflare, iar ulterior s-a transformat în vocabularul limbii franceze sub denumirea de inflaţion, având ca traducere dezechilibrul economic şi monetar.

Inflaţia reprezintă unul dintre cele mai nocive fenomene economice care se manifestă în economiile contemporane. Totuşi, aceasta nu reprezintă un fenomen nou, manifestările ei fiind întâlnite încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, şi este considerată drept o maladie cronică, greu de stapânit.

2.Forme de manifestare

De obicei, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1% anual nu este considerată inflaţie. Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie în expansiune, iar o astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. La polul opus se situează situaţia în care inflaţia este de peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie.

Inflaţia poate fi măsurată prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanţi dintre aceştia sunt:

a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);

b) indicele preţurilor de producţie (IPP);

c) indicele general al preţurilor (IGP);

d) deflatorul PIB.

Sursele inflaţiei sunt numeroase, aceasta fiind putând fi cauzată de cererea excesivă (inflaţia prin cerere), de ofertă (inflaţia prin costuri) sau de neregulile sociale (inflaţia structurală). În funcţie de intensitate, inflaţia poate fi târâtoare (un ritm mediu anual de creştere a preţurilor de consum de până la 3%), moderată (preţurile cresc în ritm de până la 6%), rapidă (ritmul se apropie de 10%), galopantă (creşterea preţurilor de consum depăşeşte 15%) sau hiperinflaţie (creşterea preţurilor depăşeşte 50%). Printre consecinţele inflaţiei putem aminti scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, redistribuirea veniturilor şi avuţiei, stimularea înclinaţiei spre consum şi descurajarea înclinaţiei spre economisire; inflaţia avantajează debitorii (în moneda naţională), influenţând şi rata dobânzii.

Economia Romaniei se confrunta cu dezechilibre structurale care se regasesc in starea tensionata a relatiei dintre nevoi si resurse. Corelatia dintre inflatie si crestere economica se dovedeste a fi invers proportionala , astfel ca ratele inalte ale inflatiei sunt insotite de rate negative de crestere economica.

Fenomenul inflationist a fost prezent in economia romaneasca mai ales incepand cu anii 1978-1980. Este cunoscut faptul ca in perioadele ce au urmat celor doua conflagratii mondiale, tara noastra s-a confruntat cu probleme economice si sociale deosebite, procesele inflationiste inregistrand o virulenta greu de banuit, generand in ultima instanta o puternica degradare a nivelului de trai.

Desi nu intr-o forma vizibila, inflatia a insotit in mod permanent economia romanesca in ultimele decenii, fiind generata de puternice dezechilibre economice si financiare cu care s-a confruntat economia hipercentralizata, indeosebi in ultimii ani.

In perioada economiei centralizate preturile au fost stabilite administrativ la niveluri la care cererea depasea oferta, iar pietele cunosteau penuria. Pentru a readuce aceste piete in echilibru era necasar ca pretul pietei sa creasca, pentru a stimula producatorii sa sporeasca productia, iar consumatorii sa economiseasca aceste bunuri rare.

Dar preturile bunurilor si serviciilor, fixate arbitrar, nu au fost ajustate fata de cresterea cererii agregate, astfel incat penuriile au devenit regula, iar pietele in care oferta si cererea erau echilibrate - exceptia. Deoarece planificatorii nu au adus corectii sistemului de preturi, penuriile s-au generalizat, indicand faptul ca economia avea un puternic potential inflationist, deoarece in situatia liberalizarii preturilor, echilibrarea pietelor ar fi avut loc prin sporirea preturilor, deci prin inflatie. Literatura de specialitatea a numit aceasta situatie inflatie reprimata, a carei existenta poate fi evidentiata cu ajutorul bumerangului monetar ( acumularea de economii fortate, respectiv detinerea de masa monetara peste nivelul dorit, echivalent cu o reducere a vitezei de circulatie a monedei sub acest nivel).

Indiferent de cauzele care determina acest bumerang, el indica incapacitatea autoritatilor monetare de a conduce o politica monetara sanatoasa: chiar daca se reduce cererea de moneda in sens de flux, acest bumerang monetar poate fi oricand retras, iar in cazul liberalizarii preturilor poate genera un proces inflationist amplu.

In ultimii ani, inflatia a continuat sa se desfasoare. Recunoscuta oficial si desfasurata in ritmuri inalte, inflatia din tara noastra nu beneficiaza inca de metodologii riguroase de calculare.