Integrarea României în UE - avantaje și costuri sociale

I. INCEPUTUL PROCESULUI DE ADERARE

I.1. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE:

România a depus cerere de aderare la U.E. in iunie 1995 si a fost acceptata ca stat candidat, la Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997. Deschiderea negocierilor cu România a avut loc in urma deciziei luata de Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999. Aici s-a hotarât ca singurul criteriu care trebuie indeplinit inaintea inceperii negocierilor este criteriul politic. Criteriile economice, legislative si administrative devin necesare abia in momentul aderarii. In esenta, aderarea la U.E. consta in adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar care reprezinta intreaga legislatie primara si derivata ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii.

I.2. ACQUIS-UL COMUNITAR

Este grupat in 31 de capitole deschise succesiv negocierii, care cuprind de la libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor, trec prin politica industriala, cultura si audio-vizual pentru a ajunge la uniunea vamala si controlul financiar. Negocierile se desfasoara in cadrul unei Conferinte la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul Uniunii. Sarcina Comisiei Europene este de a identifica impreuna cu statul candidat acele concesii ce ar putea fi acceptate de catre Consiliul U.E. si care trebuie sa intruneasca acordul unanim al statelor membre.

In cazul identificarii unor dificultati serioase si demonstrabile intr-un anumit domeniu privind aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii, se pot formula doua tipuri de cereri: o perioada de tranzitie sau o adaptare speciala a acquis-ului comunitar, in cazul când statul candidat reuseste sa convinga ca acea parte legislativa nu este suficient de evoluata. Negocierile au scopul de a stabili conditiile de participare ale noului stat membru la politicile comune ale U.E. si contributia la bugetul Uniunii Europene.

In perioada 1991-1999, României i-au fost alocati peste un militard de EURO prin programul PHARE, fonduri care dupa 1998 au fost utilizate in proportie de 70% pentru investitii si infrastructura si 30% pentru consolidarea institutionala. Prin decizia Consiliului U.E. de la Helsinki din decembrie 1999, România va primi anual pâna in 2005 câte 640 milioane EURO, ca ajutor pentru aderare. La acestea se mai adauga 320 milioane de EURO proveniti din partea Pactului de Stabilitate plus fonduri deblocate in cadrul programelor bilaterale de cooperare.

Apreciem ca avantajele aderarii României la U.E. sunt:

• beneficiul apartenentei la o mare familie de natiuni si la securitatea pe care aceasta apartenenta o confera;

• oportunitatea participarii la cea mai mare piata unica din lume, cu toate posibilitatile legate de cresterea economica si crearea de locuri de munca;

• consolidarea ireversibila a reformelor economice si politice realizate dupa 1989;

• facilitarea accesului la Fondurile Structurale destinate dezvoltarii regiunilor mai putin prospere ale Uniunii, fonduri care s-au dovedit benefice pentru tari ca Irlanda sau Portugalia, in primii ani dupa aderare.

Sunt exprimate opinii, conform carora ar exista si dezavantaje, constând in asa-zisa pierdere de suveranitate, de identitate nationala si vulnerabilitati in fata concurentei de pe Piata Unica. De fapt nu este o pierdere de suveranitate, ci o largire a acesteia prin cuprinderea sa intr-un "interes" mai larg, cresterea "greutatii" in organismele internationale. Este adevarat ca o concurenta sporita presupune o restructurare corespunzatoare, proces care ar putea avea impact negativ pe termen scurt asupra unor segmente ale societatii civile.

II. DESFASURAREA NEGOCIERILOR CU

UNIUNEA EUROPEANA

Guvernul României si-a propus ca obiectiv pentru aderarea la U.E., 1 ianuarie 2007.

La capitolul negocieri cu U.E., România a raportat inchiderea a sase dosare de negocieri, si a anuntat pregatirea urmatoarelor trei, care sa fie deschise si eventual inchise cu aceeasi viteza. Este vorba de: politica externa si de securitate comuna; relatii externe; educatie, formarea profesionala si tineret; stiinta si cercetare; intreprinderi mici si mijlocii, statistica. Termenul „inchidere de capitole" este impropriu, fiind vorba despre o „inchidere provizorie de capitole", ceea ce presupune ca, pâna in momentul efectiv al aderarii, U.E. isi rezerva dreptul de a redeschide oricând unul dintre capitole, in masura in care, la nivel comunitar, este adoptata o noua lege sau o noua directiva care trebuie sa se adauge celor deja integrate in pachetul existent la nivelul fiecarui capitol. Practic, nu se pot negocia decât derogarile partiale si perioadele de tranzitie, care vor ajuta in transpunerea acelor parti mai complicate ale legislatiei comunitare, intr-un interval de timp care nu va produce un soc. Se negociaza doar adaptarea la regulile jocului in U.E. si nu regulile in sine.

a) Politica externa si de securitate comuna. România este pregatita sa accepte si sa aplice acquis-ul in domeniul PESC a U.E. Structurile necesare transpunerii acesteia in practica au fost create, iar politica externa si de securitate a României se bazeaza pe aceleasi principii si are aceeasi orientare cu cea promovata de U.E. Capacitatea de a participa activ la PESC a fost demonstrata prin dialogul cu statele membre si cu structurile U.E., precum si prin alinierea consecventa la declaratiile, demersurile si actiunile U.E. De asemenea, România este un promotor activ al cooperarii regionale, prin participarea la o serie de organizatii sau grupari, aceasta se afla intr-un stadiu avansat al procesului de rezolvare a tuturor aspectelor legate de relatiile cu vecinii. Ca materializare a efortului privind pregatirea pentru intrarea in U.E. retinem: Aderarea la U.E. si NATO reprezinta prioritati ale politicii externe si de securitate a României, participarea la o serie de operatiuni de mentinere sau de sustinere a pacii si exprimarea disponibilitatii si interesului de a se implica in aranjamente ce vor fi convenite pentru cooperarea cu state terte.