Cuprins
- CAP.1 CARACTERISTICILE SECTORULUI IMM-URILOR
- 1.1. DEFINIREA ÎNTERPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
- 1.2. TIPURI DE ÎNTREPRINDERI
- 1.3. ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERI, DEZVOLTAREA ŞI CREŞTEREA IMM-URILOR
- CAP.2 MANAGEMENTUL ŞI STRATEGIILE IMM-URILOR
- CAP.3 ROLUL IMM-URILOR ÎN ECONOMIA MODERNĂ
- 3.1.ÎNTREPRINDEREA ŞI ÎNTREPRINZĂTORUL. PRINCIPALII PILONI AI ECONOMIEI DE PIAŢĂ
- 3.2.COMPLEMENTARITATEA INTENSĂ DINTRE ÎNTREPRINDERILE MARI ŞI IMM-URI.
- CAP.4 AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE AFACERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Extras din referat
CAP.1 CARACTERISTICILE SECTORULUI IMM-URILOR
1.1. DEFINIREA ÎNTERPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
În ultimul deceniu s-a înregistrat o dezvoltare importantă a micilor afaceri. Ca urmare a dezvoltării acestui sector a crescut prosperitatea, creşterea nivelului de trai şi o dezvoltare importantă a economiei naţiunii.
Nu există o definiţie unanim recunoscută a IMM-urilor. Însă dacă luăm în vedere legea privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor acestea sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;
b) realizează o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane de euro sau au un rezultat anual al bilanţului contabil care nu depăşeşte echivalentul în lei a 5 milioane euro;
c) respectă criteriul de independenţă,
IMM-urile sunt organisme cu vocaţie industrială sau comercială cu un centru de profit şi cu o singură activitate.
În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative:
-cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaţilor, profit
-calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivităţii muncii, atingerea unui anumit grad al unităţii în mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.
Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, în următoarele categorii:
a) până la 9 salariaţi - microîntreprinderi;
b) între 10 şi 49 de salariaţi - întreprinderi mici;
c) între 50 şi 249 de salariaţi - întreprinderi mijlocii.
1.2. TIPURI DE ÎNTREPRINDERI
Întreprinderile se diferenţiază în funcţie de forma de proprietate, de autonomia managerială de care dispun, precum şi de modalităţile de funcţionare. Astfel formele juridice de întreprinderi sunt împărţite în:
A) Întreprinderea publică.
Este întreprinderea în care puterile publice deţin proprietatea asupra patrimoniului şi, în baza acestui fapt, exercită o influenţă directă asumându-şi funcţiile de întreprinzător. Ea se împarte la rândul ei în:
-întreprinderea semipublică; în care puterile publice au o contribuţie parţială la finanţarea activităţilor lor, participarea la conducere şi control fiind astfel limitată.
-întreprinderea publică propriu-zisă; în care statul deţine întregul capital şi îşi asumă toate prerogativele de conducere.
B) Întreprinderea privată.
Este întreprinderea al cărei patrimoniu aparţine unei persoane sau unui grup de persoane, ceea ce le permite independenţă în orientare şi administrare a activităţii întreprinderii. Se împarte în.
-întreprinderea individuală; în care întreprinzătorul aduce întregul capital şi efectuează muncă de execuţie.(întreprinderea familială, întreprinderea cooperatistă, întreprinderea individuală diferenţiată).
-Întreprindere asocietară; în care capitalul, administrarea şi conducerea activităţii se împart la mai multe persoane (societatea de persoane, societatea de capitaluri, societatea de tip intermediar).
Potrivit Legii 31/1990 persoanele fizice şi juridice pot constitui societăţi comerciale într-una din următoarele forme:
–societatea în nume colectiv ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul firmei şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor.
–societatea în comandită simplă. În cadrul acestei societăţi se poate vorbi de două categorii de persoane, comanditar persoana care comanditează (finanţează) afacerea răspunzând în limita capitalului adus şi cel care se asociază la câştig şi pierdere cu comanditarul se numeşte comanditat şi răspunde nelimitat pentru patrimoniul societăţii. Obligaţiile sunt garantate cu patromoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor comanditaţi.
–societatea pe acţiuni, capitalul social trebuie să fie minim 25.000.000 lei, iar numărul acţionarilor minim 5.
-societatea în comandită pe acţiuni, capitalul social este împărţit în acţiuni iar obligaţile sociale sunt garantate cu patromoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor comanditaţi.
–societatea cu răspundere limitată este o societate de capitaluri cu număr limitat de membrii, capitalul este divizat în părţi sociale şi este de minim 2.000.000 lei. Această formă este una dintre cea mai răspândită formă de societate comercială.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Intreprinderi Mici si Mijlocii.doc