Introducere în Macroeconomie

Macroeconomia este acea ramura a stiintei economice care cerceteaza marimile globale dintr-o economie, numite agregate, interdependentele dintre diferitele variabile globale ale econimiei si sistemul economic al unei tari in totalitatea sa.

Principalele concepte macroeconomice sunt: PIB-ul, cresterea economica, inflatia, somajul, rata de schimb, PIB-ul nominal, PIB-ul real, deflatorul PIB, deficitul bugetar, datoria publica, apreciere depreciere a ratei de schimb, deficit commercial, balanta de plati.

INDICATORI MACROECONOMICI (PIB)

Rezultatele activitatii economice se concretizeaza in bunuri economice, care, de regula, pot fi exprimate in unitati naturale sau valorice. Acestea se masoara cu ajutorul indicatorilor economici, la nivel de firma, ramura sau tara.

Produsul intern brut reprezinta expresia in bani a productiei de bunuri economice finale create in decursul unei perioade, de regula un an, de agentii economici ce isi desfasoara activitatea in interiorul tarii.

Notiunea de:

a. intern se refera la bunurile finale create de catre agentii economici care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii respective.

b. brut se atribuie unui indicator atunci cand acesta include consumul de capital fix (amortizarea) in calculul productiei finale.

Exista 3 metode de determinare a PIB-ului:

1. PIB=∑VAB (valoarea adaugata bruta)

2. Metoda cheltuielilor: PIB=C+G+Ib+En

C( consumul menajelor)= cheltuieli facute de acestea pentru achizitionarea unor bunuri durabile si nondurabile

G(consumul guvernamental)= cheltuieli facute de stat pt achizitionarea de bunuri economice.

Ib(investitii brute)= cuprinde:

a. – formarea bruta de capital fix

b. – variatiile stocurilor

c. – investitiile rezidentiale

En(export net)= diferenta dintre export si import

3. Metoda veniturilor:

PIB= - venituri din salarii,

- venituri din profit,

- venituri din renta,

- venituri din dobanzi,

- venituri din taxe indirecte,

- deprecierea capitalului

Indicatorii macroeconomici pot fi exprimati in termeni nominali, adica in preturi curente, si in termini reali, adica preturi constante. PIB in preturi curente se numeste PIB nominal, iar PIB in preturi constante se numeste PIB real. PIB-ul real elimina efectul perturbator al modificarii preturilor.

Raportul dintre PIB nominal si PIB real se numeste deflatorul PIB si este utilizat pt masurarea inflatiei:

Deflatorul PIB=PIB nominal/PIB real

Acest indicator nu trebuie confundat cu indicele preturilor bunurilor de consum.

SOMAJUL

In termenii piatei muncii, somajul reprezinta excedemtul ofertei fata de cererea de munca. Somerii formeaza suprapopulatia relativa pt ca reprezinta un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati.

Oferta de munca este influentata de economie, dar nu si determinata de acesta. Conditia demografica ni se pare aici cea mai importanta. Omul nu poate trai fara activitate economica, fara sa produca, dar oferta de munca poate fi mult mai mare sau mai mica in raport de cererea de munca pe care o genereaza economia. Progresele medicinii, in mod deosebit, permit astazi controlul nasterilor ca process demographic fundamental, dar comportamentul familial, cunostintele stiintifice despre fertilitate , proceare, si inmultire, traditiile existente, politicele demografice si numerosi alti factori sociali sau naturali conditioneaza cresterea demografica – process ce sta la baza ofertei de munca.

Cea mai cunoscuta definitie a somajului este cea a Biroului International al Muncii – organizatie din sistemul Natiunilor Unite, care elaboreaza statistici, comparatii, studii si analize de profil pe baza informatiilor furnizate de tarile member, avand ca scop mai buna cunoastere a fenomenului si a experientei in combaterea sa. Potrivit acestei definitii, este somer oricine are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitant urmatoarele conditii:

- este apt de munca;

- nu munceste;

- este disponibil pt o munca salariata sau nesalariata;

- cauta un loc de munca.