Investiții cu participarea capitalului străin

Cap.1. Investiţiile internaţionale – delimitări conceptuale.

Investiţiile internaţionale reprezintă modalităţi concrete prin care un agent economic realizează investiţii în spaţiul extranaţional, adică ori de câte ori: cumpără obligaţiuni de pe pieţe străine; construieşte pe „loc gol” o societate nouă sau deschide ofilială într-o altă ţară; acordă un credit unui agent economic străin; achiziţionează o firmăstrăină sau fuzionează cu ea.

Investiţiile internaţionale presupun existenţa a cel puţin doi agenţi economici: agentul economic emitent şi agentul economic receptor. În funcţie de raportul care se stabileşte între emitent şi receptor există două tipuri de investiţii internaţionale: investiţii directe şi investiţii indirecte. Dacă investiţia presupune transferul către agentul emitent aposibilităţii de control şi decizie asupra activităţii agentului receptor, atunci este vorba de o investiţie directă sau de cooperare. În restul cazurilor, când investiţia nu presupune un asemenea raport este o investiţie indirectă sau de capital sau de portofoliu.

O categorie distinctă a investiţiilor directe o reprezintă achiziţiile internaţionale.

Achiziţiile internaţionale sunt forme ale investiţiilor internaţionale care presup un combinarea a două sau mai multe firme.

Achiziţiile internaţionale se încadrează în două tipuri:

- achiziţii în urma cărora firmele care se combină rămân separate din punct de vedere juridic, modalitate denumită holding;

- achiziţii în urma cărora nu supravieţuieşte decât firma achizitoare, numite şi fuziuni.

Din punct de vedere tehnic, achiziţiile se fac pe două căi:

- prin cumpărarea activelor firmei achiziţionate, situaţie în care firma îşi asumă şi pasivele acesteia;

- prin cumpărarea stocului de acţiuni, când firma achizitoare îşi asumă toate activele şi pasivele firmei achiziţionate.

Fuziunile internaţionale, după modul de operare, pot fi: fuziuni operaţionale şi fuziuni financiare. Fuziunile operaţionale sunt cele în care firma rezultantă este administrată ca o singură entitate funcţională. Fuziunile financiare sunt cele în care firmele ce fuzionează continuă să opereze independent.

Fuziunile internaţionale au ca motivaţii regimurile fiscale diferite între ţări, existenţa unor surplusuri relative de capital, diversificarea internaţională.

După tipul de integrare economică, fuziunile internaţionale se grupează în: fuziuniorizontale; fuziuni verticale; conglomerări. Fuziunile orizontale se întâlnesc atunci când fuzionează firme din acelaşi domeniu de activitate. Fuziunile verticale au loc când fuzionează firme din domenii conexe. Conglomerările sunt fuziuni în care se combină firme din domenii de activitate fără legătură între ele.

După rezistenţa opusă la fuziune, fuziunile internaţionale se grupează în:

- fuziuni amicale;

- fuziuni ostile.

În cazul achiziţiilor internaţionale, ca în orice tranzacţie internaţională, apar intermediarii financiari. Rolul lor constă, în principal, în evaluarea firmelor achiziţionate.

Pentru această activitate încasează un comision, care este cel mai ridicat în fuziunile ostile.

Cap.2. Locul şi rolul investiţiilor străine în economia mondială.

Creşterea economică pe plan mondial, începând cu a doua jumătate a secolului trecut şi până în prezent, evidenţiază următoarele aspecte:

- creşterea şi dezvoltarea economică sunt rezultatul acţiunii mai multor factori;

- în societăţile bazate exclusiv pe principiile economiei de piaţă, sectorul particular are rolul principal în creşterea economică;

- politica guvernamentală orientată spre creştere are un rol deosebit;

- în determinarea procesului de creştere s-a manifestat şi influenţa unor factori de natura: educaţie, capital uman, deschiderea spre exterior.

Evoluţia economiei mondiale trebuie privită şi în legătură cu tendinţa fluxurilor de investiţii străine. Fluxurile de investiţii străine se constituie în resurse financiare dirijate spre o anumită localizare investiţională internaţională, care permit firmei emitente să dezvolte operaţiuni asupra cărora deţine puterea de decizie şi control.

Schimbarea de sistem economic şi politic survenită în zona est-europeană, a deschis o importantă piaţă potenţială pentru investiţiile străine. Rolul investiţiilor străine se poate aprecia pornind de la avantajele oferite investitorilor şi beneficiarilor. Realizarea de obiective prin investiţii străine are loc pe baza unor strategii economice, financiare şi sociale ale investitorului şi beneficiarului.

Principalele strategii economice pentru investitorul străin: cucerirea unui segment de piaţă în ţara unde se realizează investiţia; folosirea materiilor prime, a forţei de muncă şi a altor resurse existente în ţara beneficiară a investiţiilor; intrarea cu produse finite pe piaţa limitrofă ţării gazdă a investiţiei.

Pentru agentul economic local şi ţara sa, avantajele economice previzionate sunt: introducerea unor utilaje şi soluţii tehnologice cu efecte pentru întreaga economie; amplificarea folosirii capacităţilor de producţie prin lărgirea pieţei; valorificarea unor resurse locale.

Principalele strategii financiare pentru investitorul străin: avantajele financiare sub forma dividendelor pe care le poate repatria în totalitate; avantaje fiscale sub forma reducerilor şi scutirilor de impozite şi taxe vamale; avantaje monetare în privinţa schimbului valutar, serviciilor bancare.