Istoria economică mondială

Razboiul imaginar - parte integranta a Razboiului Rece

Termenul a fost lansat de catre Mary Kaldor (The Imaginary War. Understanding the East-West Conflict. Basil Blackwell, Oxford, 1990). Razboiul imaginar este o “tehnologie disciplinara” (termenul e preluat de la Michel Foucault) si presupune un discurs care “exprima si legitimizeaza relatiile de putere din societatea moderna”. Finalitatea “razboiului imaginar” e aceea de a “mentine coeziunea sociala” interna a societatilor implicate în conflict, scopul fiind domestic, nu îndreptat în afara. Aparitia comunismului a extins pentru prima data în istorie bazele controlului social prin teroare la scara continentala. Statele Unite au preluat, rafinat si promovat conceptul într-un ambalaj “user- friendly” ducând razboiul imaginar impotriva dusmanului absolut la urmatorul nivel, integrându-l dupa episoadele fatise gen the red scare in cultura autohtona pentru a-l putea reactualiza la nevoie. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein si Osama bin Laden care au permis justificarea unor expresii ca “Axa Raului” (versus subînteleasa axa a binelui), sau reactualizarea intr-un cadru de acceptare populara generala a expresiei (naziste) “razboi total”. Razboiul imaginar a fost astfel un instrument de baza ce a permis pe plan intern acceptarea razboiului rece pe o perioada extinsa de timp.

Razboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisa, nonmilitara (desi a cauzat cursa înarmarii) si limitata, care s-a dezvoltat dupa Al Doilea Razboi Mondial între doua grupuri de state care aveau ideologii si sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS si aliatii ei, carora li se mai spunea si Blocul rasaritean. Celalalt grup cuprindea SUA si aliatii lor, numiti si Blocul occidental. La nivel militar-politic a fost o confruntare între NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord) si Pactul de la Varsovia. La nivel economic, a fost o confruntare între capitalism si socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democratiile liberale occidentale (asa-numita "lume libera," "societatea deschisa") si regimurile comuniste totalitare (asa-numita "societatea închisa"). Înfruntarea dintre cele doua blocuri a fost numita "Razboiul rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntari directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un razboi "cald"). S-a mai numit "Razboiul Rece" si datorita faptului ca a fost purtat între fostii aliati din razboiul împotriva regimului totalitar nazist, între doua forme de regimuri politice care aveau aceleasi radacini ideologice, adica lupta democratica pentru emanciparea omului de sub orice forma de dominatie. "Razboiul rece" a dominat politica externa a SUA si a URSS înca din 1947, când s-a folosit pentru prima oara termenul, si pâna la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Razboiul Rece a fost o lupta în care s-au utilizat presiunea economica, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operatiunile militare de intensitate mica si iminentul razboi pe scara mare.Razboiul Rece s-a încheiat o data cu prabusirea regimurilor comuniste sovietice si a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a ramas este dominata de o singura supraputere (conditie descrisa de specialistii în politica internationala drept hegemonie globala a SUA într-o lume care însa este multipolara).

Conflictul nedeclarat

Un potential conflict exista inca dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, dar a fost tinut sub tacere datorita politicii de neimplicare a SUA si preocuparii URSS-ului pentru problemele sale interne, ceea ce insemna ca Europa continua sa fie arena principala a disputelor politice. Apoi, in timpul razboiului, SUA si URSS au luptat impreuna impotriva puterilor naziste. Dupa infrangerea Germaniei Naziste, Europa era ruinata si in scurt timp a devenit clar ca statele europene nu se mai puteau compara cu SUA sau URSS devenite cunoscute pe plan mondial ca ,,superputeri”.Primele manifestari ale conflictului, care avea sa fie cunoscut mai târziu ca Razboiul Rece, au aparut între Stalin si presedintele american Harry S. Truman în discutiile din timpul Conferintei de la Potsdam din 1945. Truman a afirmat ca Stalin a încalcat întelegerile facute în timpul Conferintei de la Yalta. De timp ce Armata Rosie era prezenta în toata Europa Rasariteana si Centrala, Uniunea Sovietica a ramas ferma pe pozitii, în ciuda eforturilor lui Truman de împiedicare a expansiunii comuniste. În 1955, Moscova a înfiintat Pactul de la Varsovia, alianta militara conceputa sa contrabalanseze alianta occidentala NATO.Puterea militara coventionala sovietica si-a manifesta în mod brutal prezenta si si-a demonstrat puterea în 1956, când trupele sovietice au zdrobit revolutia maghiara si în 1968, când unitati ale Pactului de la Varsovia au pus capat reformelor cehoslovace ale Primaverii de la Praga. Uniunea Sovietica si fortele occidentale conduse de SUA au fost implicate în mai multe incidente, care au amenintat sa se transforme în conflicte armate, asa cum au fost Blocada Berlinului din 1948-1949, sau Criza rachetelor din Cuba din 1962, în timpul caruia durii celor doua parti au împins lumea pâna pe marginea prapastiei razboiului. Aceasta atitudine a fost temperata nu numai de temererile unui conflict nuclear, dar si de vocile rationale ale moderatilor .Cordialitatea dintre aliatii sin timpul razboiului a disparut rapid, mai ales din momentul in care ambitiile sovietice in Europa de Est au devenit evidente. Prezenta victorioasei Armate Sovietice(Rosii) a fost decisiva pentru a impune in Polonia, Bulgaria, Romania, Ungaria, fosta Iugoslavie si Albania guverne de orientare comunista, care au reusit apoi sa suprime orice opozitie. Aceste tari ,,satelit ” erau atent controlate de URSS. Democratiile occidentale au sesizat in acest fapt planul de dominatie mondiala al miscarii comuniste condusa de sovietici. Pericolul parea cu atat mai mare cu cat existau partide comuniste si in ,,lumea libera(non-comunista) ”.